În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Diavolul are asemenea capabilitate. El are, cum spun teologii, "capabilități praeter-naturale", adică are cunoștințe care depășesc nivelul de cunoștințe al omului în actuala stare căzută a sa. El cunoaște remedii pe care medicina nu le cunoaște. De asemenea, are o anumită cunoaștere asupra viitorului, mai exact în cele care nu țin de alegerea omului. El știe că o boală poate evolua spre ameliorare ori, dimpotrivă, spre agravare și orice lucru, chiar și această cunoștință, poate fi folosit de dușmanul omului împotriva binelui omului, care nu este vindecarea trupească, ci apropierea de Dumnezeu.
Înțelepții farisei știau și ei aceste lucruri. Vedem, în NT, că ei îl acuzau pe Isus că scoate demonii cu ajutorul demonilor. Citim asta în Mt 9:34. Pe de altă parte, dacă citim aceeași carte câteva pagini mai încolo, anume la Mt 12:25, vedem și replica lui Isus: dacă Satana scoate pe Satana, atunci împărăția lui cum va dăinui ?. Observăm, deci, că Domnul nu neagă posibilitatea teoretică de a se obține vindecare cu ajutor diabolic, ci spune că, dacă asemenea lucru ar fi regula, atunci diavolul ar acționa contra sieși. Aici este vorba de vindecare spirituală, nu fizică.
Această capabilitate de vindecare o întâlnim și în VT. Ea ocupă un loc central în Tobias. Acolo, îl vedem pe arhanghelul Rafael vindecând un orb. Or, tot ceea ce pot face îngerii, pot face și demonii, care le împart natura, mai puțin înclinația spre bine.
În speranța că ajută, în Cristos, Domnul nostru,
M.D.
|