"Duhovnicii trebuie sa stie ca sunt date canoane mari, dar orientarea conteaza, caci, in general, in duhovnicie, trebuie sa le consideri si foarte elastice. Sfantul Vasile cel Mare, care in lumea duhovnicilor trece drept cel mai tare in canoane, da pentru avort 20 de ani. Si spune si cum sa-i faci: 5 ani sa stea in curtea bisericii, 5 ani la usa bisericii si 5 ani in biserica neimpartasit. Si trebuie sa tii cont. Dar tot Sfantul Vasile cel Mare, care era de o mare flexibilitate si intelepciune duhovniceasca, spune in canonul 74: "Cel carui i s-a incredintat de la iubirea de oameni a lui Dumnezeu, puterea de a lega si a dezlega, nu se va osandi pentru micsorarea timpului canonisirii, pentru cel care se pocaieste, marturisindu-se de buna voie, caci unul ca acesta ajunge degrab iubirea de oameni a lui Dumnezeu". Deci, da libertate duhovnicului sa-l canoniseasca cu oprire de la impartasit dupa cum crede el.

Duhovnicul tine cont care au fost imprejurarile pacatelor. Faptul ca el spune cu o foarte mare rupere de inima, e cel mai important, atunci el ajunge degrab iubirea de oameni a lui Dumnezeu, si nu trebuie sa-l mai opresc. Va dau un exemplu dintr-o intamplare a vietii mele de duhovnic. M-am trezit in Sambata Pastilor cu un maramuresan batran, cu sarica pe el: "N-o, domn' Parinte, am venit sa ma marturisesc, sa ma grijesc!" Cine era acest batran? In satul lui era un om foarte insemnat. De 30 de ani nevasta lui se facuse adventista. Era un curent de adventisti foarte puternic acolo. Si toti adventistii vroiau sa-l prinda pe badea Ioan, care era foarte reprezentativ, ca prin el, sa dea lovitura satului. Insa el se tinea de Biserica, si nu au reusit aia sa-l doboare. El apara pozitia ortodoxa, numai prin faptul ca nu se ducea la dusmani. Eu, n-am de lucru, in spovedanie, si l-am intrebat: "Ai postit?", ca vroia sa se impartaseasca. Maine erau Pastile. "No, domn parinte! Am mancat si ieri de frupt!", in Vinerea Mare, ca era in spital.

Acum, am zis eu, ce faci Arsenie? Sigur, ce ar face Hristos? Omul asta de 30 ani apara credinta adevarata, ortodoxa, si acum ma cramponez ca a mancat omul acesta o bucatica de cozonac, data de pomana, pentru ca era strain? "Bine, bade Ioane, sa postesti pana maine!" Si pana maine mai erau cateva ceasuri, ca sa zic ca i-am dat un canon, si l-am impartasit.

Vedeti, faci un mare pogoramant, dar pe ceva. Nu l-am oprit dupa canoane, si am tinut cont de starea lui sufleteasca, de lupta care o da de ani de zile. Pentru ca, trebuie sa spun, dar cu teama, ca nu prea vad ca singur postul ar da nadejde de mantuire. Smerenia adanca din inima noastra si nedusmania este nadejdea de mantuire a noastra. Postul este recomandat ca o stare de nevointa si ca stare fiziologica, ca elimina toxinele, si e foarte bun. Dar ne intalnim cu fel de fel, si foarte multe cazuri, cand nu s-a postit, ori sunt bolnavi, ori sunt pe drum.

Vedeti, trebuie sa ai intelegere. Daca duhovnicul tine cont de intensitatea pocaintei fiului, el se considera ajuns.

Asadar, canoanele raman ca niste mari faruri de orientare: "Uite, domnule, pacatul dumitale, ca te oprea de la impartasit douazeci de ani", cum e cazul cu avorturile. Dar sunt atat de multe posibilitati ca sa-l usurezi. Sfantul Ioan Gura de Aur, zice: "Ani vrei sa-i dai? Nu, vindeca-i rana!" L-ai oprit atatia ani, dar el tot asa a ramas, nevindecat. Lupta mare este sa-i vindeci rana." - Sfanta Taina a Spovedaniei - Pr. Arsenie Papacioc