[Mihnea Dragomir]

Citim in Sf Evanghelie dupa Matei ca cei trei crai de la Rasarit au adus Pruncului Isus daruri: aur, tamaie si smirna.

Stiam bine ce este aurul si ce este tamaia. Dar, recitind a suta oara pasajul evanghelic, am realizat ca, de fapt, nu stiam ce este aceea smirna. Ei bine, "smirna" sau "mirul" (e acelasi lucru) este o substanta rasinoasa de origine orientala: e extrasa dintr-un arbore, Styrax benzoin, care creste in Tailanda si Indonezia. Era larg folosita in Orientul Apropiat si Mijlociu ca balsam pentru imbalsamarea mortilor, dar si in parfumerie si pentru aplicatiile lui medicale, legate de proprietatile cicatrizante. Fiind adus de departe, pretul smirnei era considerabil. Potrivit unor surse, era folosit in intregul Imperiu Roman in alt context: cu un extras uleios de mir se ungeau gladiatorii inainte de lupta. Vehiculul uleios servea la aceea ca trupul luptatorului era mai greu de prins, iar principiul activ din mir servea, in cazul ranirii, prin puterea lui dezinfectanta si cicatrizanta. In dezinfectia si parfumarea interioarelor, mirul se foloseste pana in ziua de azi in Franta, sub forma si marca inregistrata de "papier d'Arménie": sunt foite de hartie impregnate cu aceasta rasina, care se ard (una pe zi, un carnet de "hartie de Armenia" contine 36 de foite). Totusi, in Palestina, in vremea lui Isus, principala aplicatie a mirului (smirnei) era la imbalsamari.

Daca semnificatia regala a aurului si semnificatia preoteasca a tamaiei e unanim recunoscuta de autorii bisericesti, in ce priveste semnificatia celui de al treilea dar, al smirnei, exista controversa. Unii spun ca e un simbol al profetilor, Isus fiind Rege, Preot si Profet. Altii, precum Sf Abrozie al Milanului, spun ca e vorba de un simbol uman, al omului muritor. "Aurum Regi, Thus Deo, Mirrha Defuncto" sintetizeaza Sf Ambrozie. Astfel vazute lucrurile, tamaia simbolizeaza nu atat preotia lui Isus, cat dumnezeirea Lui.