Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Eu cred ca, de la primul pas *** spre dorinta de a ne insusi o astfel de rugaciune curata, este enorm de multa osteneala,
|
Sunt de acord. Oteneala e primul pas, pentru multi dintre noi. Osteneala (de orice fel ar fi) este expresia unui suflet dispus sa se jerfeasca pentru a dobandi ceea ce cauta. Acum, pentru cei ce sunt mai aproape de "liman", stiut lucrur este ca pe Domnul nostru, nu-l intereseaza osteneala in sine. Nu avem ingeri cu o numaratoarea in maini, care sa ne numere pasii sau metaniile. Caci Domnul nostru vede direct in inima noastra si doar inima este ceea ce Il "preocupa".
"Cei ce din fire fac cele ale Legii, ei insis isi sunt lege."
Cat despre celalat aspect, al "poruncilor". Eu le privesc cam asa, intr-un dialog interior: "Leonte, iata, ai pacatuit aici, deci esti ca si cum te-ai fi imbracat cu o rufa murdara. * Pai, n-am alta rufa, deocamdata. * Bine, inteleg, nu ai alta. Dar lacrimi ai? Spala haina sufletului cu lacrimi si va fi curata, pana data viitoare. De se va murdari, spal-o din nou! * Nu pot sa o spal mereu, nu am asa de multe lacrimi. * Bine, nu poti, nu poti. Dar macar nu umbla tantos, stiind ca esti murdar. Nu cauta la murdaria altuia, iar daca murdaria fratelui tau este prea tipatoare, adu-ti aminte de murdaria ta! Nici asta nu poti? Sau nu vrei?"