Un parinte batran, din Sf. Munte mi-a spus: "Cata vreme inima ta nu plange impreuna cu Pastorul cel bun, dupa oaia cea pierduta, nu poti sa aduci pe nimeni la Lumina lui Hristos."
Eu inteleg de aici ca a plange, din inima, implica a iubi pe cel ratacit. A-l iubi atat de mult incat sa fiu gata sa-mi dau si viata pentru el, daca asta il va aduce la Hristos. Chiar daca as fi un purtator de Hristos si daca toate tainele le-as cunoaste, ca sa pot ajuta, mai intai trebuie sa iubesc.
Eu deocamdata ma iubesc doar pe mine insumi, de aceea caut sa mai raresc sfaturile; desi nu prea reusesc la masura la care as dori.
Cat despre acuzatia ca eu sunt ingaduitor, in timp ce Dumnezeu nu este chiar atat de ingaduitor, ma intreb daca avem acelasi dumnezeu?
Last edited by leonte; 28.05.2014 at 15:23:37.
|