[sophia]

Parerea celorlalti si teama de izolare sau de abandon nu se pot evita.
Omul este o fiinta sociala, nu traieste singur, in izolare, in afara de eremiti.
Si in manastire tot in comunitate traieste.

Nu poti evita parerile celor din jur pentru ca ti se spun si de multe ori lovindu-te, facndu-ti rau.
Si pe urma daca nu corespunzi esti izolat, scos din comunitate sau abandonat de o persoana.
Sunt probleme delicate si care nici nu se pot trata asa usor.
Si aceasta parere o aflam de la nastere si ne este impregnata: suntem doriti sau nu, suntem iubiti sau nu, mai intai de parinti si rude, mai apoi de societate. Pfui, si cand iti trantesc copiii direct si sincer parerea lor, atunci sa vezi!
Totul in viata este numai o comparatie si un schimb de pareri.


Nu inteleg cum "Ne putem cunoaste prin ochii lui Dumnezeu."
In ce fel?

Iar pe Dumnezeu fiecare il percepe in alt fel. Deci si asta este cam subiectiv...

Cred ca nu putem decat sa facem compromisuri. Este cea mai buna solutie (pana la un punct).

Ceea ce putem evita insa este judecarea vesnica a celuilalt. Ca judecam fara sa stim unele lucruri...

Pareri exista si subiective si obiective, de obicei in amestec si greu de diferentiat.
De ex. spui despre un medic ca e bun sau rau. Depinde din ce punct de vedere profesional. Cand il judeci ca om, prin prisma felului in care se comporta cu tine este ceva mai subiectiv si te priveste pe tine.
Cand il judeci prin prisma actului medical, atunci este mai obiectiv, caci nu te priveste numai pe tine ci si pe alti pacienti.

Si la profesori si la preoti sau monahi este la fel.
Exista profesori sau preoti/monahi aspri, care dau cu tine de pamant, te lasa corigent, sau te alunga, dar pe de alta parte predau foarte bine respectiva au mult har, sau tin slujbe frumoase. Si invers.
Fiecare om prefera un anume tip, cu care se potriveste.
Pe unii mai sensibili profesorii sau preotii, sau monahii mai aspri pot sa-i distruga din prima si sa-i piarda (chiar fiind oameni valorosi).
Pe altii dimpotriva...