George, tu spui "Oare ce ne dorim mai mult: sa ne impartasim neaparat sau sa ne mantuim?
Cred ca folositor va este sa ascultati sfatul duhovnicului, avand incredere ca Dumnezeu va va calauzi prin el."
Desigur, iti multumesc pentru reamintire si limpezire, asa gasesc si eu: cu mintea si inima, cu toata fiinta sa e tot crestinul indreptat spre mantuire in Domnul nostru Iisus Hristos. Mantuirea e tinta, finalitatea. Or, tocmai pentru aceasta, eu inteleg ca Biserica pune la indemana credinciosilor o serie de mijloace, ajutoare, sprijinitori si indeamna asa cum s-a aratat mereu la: rugaciune, ascultarea de duhovnic, postul, miluinta, lectura din Sfinta Scriptura si din cartile ziditoare si participarea la slujbe, cu atat mai ales la Sfintele Taine.
De ce aceasta si nu altfel, e in cazul meu limpede: singur nu pot sa tin calea dreapta, dovada e insasi viata mea, am trait si crescut nu doar prin lucruri virtuoase ci si, vai mie, prin pacate nenumarate si patimi... Singur am fost mult timp, rupt de Biserica (de Trup si de Cap), nelegat organic de vitza prin care trece seva sfanta. Rupt si ratacit, bezmeticind cu mintea orgolioasa si faptuind pripit tot felul de prapastii, de aceea ma regasesc mereu cu durere in parabola Fiului ratacitor si ma minunez de marea mila a Domnului pentru pacatosii de noi, dintre care eu unul am gresit mult, mult, mult si cumplit...
Dupa trezire (prin marea mila a Domnului), am gasit mai ales rugaciunea, Sfanta Liturghie si Sfanta Impartasanie ca pe legaturi puternice si imbolduri vii in apropierea mea de Dumnezeu. Altfel cum as fi? Un om atat de ratacit care isi inchipuie ca prin propriile lui mijloace si puteri ajunge in miezul Dumnezeirii? Vai, vai mie si pentru ca imi trece prin minte asemenea ipostaza cumplita, cu totul nebuneasca. Asa gandisem, poate, mai inainte, acum ma straduiesc sa renunt tot mai mult la postura de regizor universal si sa-I fac loc Domnului in viata mea, cu adevarat, cu toata onestitatea. Dar mi-e greu, greu uneori...
Nadejdea mea a fost (si este) ca rugaciunea si Sfanta Impartasanie sunt "vehicule" sigure pentru apropierea de Dumnezeu. Fara ele ce-as fi?
In concluzie, gasesc ca mantuirea e proritatea mea ca om crestin, iar Sfanta Impartasanie sprijinul cel mai puternic, adincire a marii taine a vietuirii in Hristos. Daca ma insel pe undeva, astept o indreptare din partea voastra, pe care o intampin cu toata recunostinta. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!