Pentru cei care tind să se scârbească de mâncare: Există pericolul grav al anorexiei. Am avut o cunoștință care, pornind de la o dorință obsesivă de a slăbi (deși nu fusese grasă), a ajuns să simtă dezgust pentru mâncare. În cele din urmă, din nefericire, a murit.
Deși dezgustul față de carne, mai ales când e crudă, îl înțeleg, cred că față de celelalte alimente nu trebuie să se manifeste.

Mă tem, de asemenea, să nu existe un risc asemănător și cu postul total. După câteva zile, când foamea nu te mai încearcă, ajungi într-o stare din care s-ar putea să nu mai vrei să te întorci. Te simți mai ușor, mai curat, poate chiar mai spiritualizat. Însă mă tem că pentru cei care n-au un bun echilibru psihic este un mare risc.

Pentru cei care se roagă acest echilibru trebuie să vină din rugăciunea însăși și din legătura cu duhovnicul, cu Biserica, care ne învață ca pe toate să le facem cumpătat.