Si astazi, ca si acum două milenii, Dumnezeu are mulți fii și fiice, care mărturisesc numele Lui îi ciuda oricărei torturi, ba chiar mai mult, văzând în tortura însăși o grație de la El, un spin din coroana Lui, trimis în semn de bunăvoință. Astfel toți episcopii Bisericii mele, fără nicio excepție, L-au mărturisit pe Cristos. La fel și urmașii lor, numiți în locul lor. Episcopul de la parohia mea, Mons Vasile Aftenie (avatarul meu îl înfățișează pe preasfinția sa) a murit în tortură, în beciurile Ministerului de Interne, fără să mai apuce propriul proces.
Istoria Bisericii din toate timpurile, până la timpul nostru, este o lungă galerie a muceniciei. Numai la o mică parte dintre mucenici le știm numele, în dreptul celor mai multe portrete din această galerie scrie: "copil necunoscut al lui Dumnezeu". De la regi la oameni umili, toți de care "lumea nu era demnă". Din dragoste pentru Cristos ultimul rege al Franței a preferat decapitarea în locul domniei. Împreună cu soția și regina lui. Din dragoste pentru Cristos, zeci, poate sute de mii de oameni simpli din Franța, din regiunea Vandeei și de aiurea, au primit mucenicia acum două secole. Din dragoste față de Cristos au primit moartea episcopi, preoți și oameni simpli din Spania cu doar câteva decenii în urmă. Și, împreună cu ei, doi martiri ortodocși români, veniți în mod voluntar acolo, care au căzut apărând o mănăstire catolică de dușmanii lui Dumnezeu și ai oamenilor, care, așa cum s-a spus atunci, "trăgeau cu mitraliera în obrazul lui Cristos". Tuturor acestora Biserica, clădită pe sângele lor, sămânță a Bisericii viitoare, le va pomeni numele veac după veac.
|