Legatura intre chipul lui Hristos si realitatea Lui personala se stabileste prin actul de sfintire al icoanei. Minunile despre care credem ca se savarsesc prin anumite icoane sunt o confirmare a acestei legaturi. In rugaciunea de sfintire a icoanei se cere de la Tatal sa o "umple pe dansa de binecuvantarea si de taria Sfantului celui nefacut de mana care din atingerea preasfintei si preacuratei fete a iubitului Sau Fiu din destul o a castiga, ca prin ea puterile si minunile catre intarirea dreptei credinte si mantuirea credinciosului Sau popor, sa se lucreze ".
Aici se face trimitere la chipul ce si l-a imprimat Iisus pe naframa trimisa lui Avgar, prin care acela s-a vindecat si prin urmare se cere ca, precum atunci asa si acum, Domnul sa-si atinga fata reala de chipul din icoana, dandu-i putere vindecatoare. Iar daca Domnul isi atinge fata de icoana, evident ca imprima pe ea, sau face din chipul de pe ea chipul Sau.
Totodata, prin frecventa chipului lui Iisus in biserici si in casele crestinilor pastram treaza constiinta istoricitatii Sale, a intruparii ca om a Fiului lui Dumnezeu. Tot in rugaciunea de sfintire a icoanei se spune ca ea este "intru aducerea aminte a intruparii". Datorita icoanelor, crestinul nu uita nicio clipa ca Fiul lui Dumnezeu a devenit om, ca a trait in istorie si a savarsit faptele aratate in icoana.
|