Citat:
În prealabil postat de sophia
Dar vad oameni credinciosi si foarte nefericiti
|
Eu, unul, nu am prea vazut oameni credinciosi si foarte nefericiti. Am vazut oameni credinciosi avand necazuri. Uneori, mari, pe care nu stiu daca le-as putea duce. Dar nefericiti, nu erau. Erau zambitori, calzi, privirea lor era luminoasa si gaseau mereu cuvinte ca sa-i aline si sa-i incurajeze pe cei din jurul lor.
Citat:
|
Pana si apostolii intrebau, nu intelegeau.
|
Care apostoli ? Cel spanzurat de cruce cu capul in jos ? Fratele lui, cel rastignit pe cruce in X ? Cel aruncat in inchisoare si apoi cu capul taiat ? Cel biciuit pana a murit ? Sau cel aruncat de la inaltime, dupa care a fost ucis cu bata fiindca nu murise ? Sau cel mai tanar dintre ei, minorul din clasa, cel pe care Isus il iubea cel mai mult, care a fost aruncat in baie de ulei incins ?
Sau poate apostolii timpurilor noastre ? Cei care au spus "Binecuvantata sa fii, inchisoare!"? Poate ca ei, Sophia, au inteles ceva ce nu putem intelege. Ceva ce Domnul nostru a inteles inaintea lor, din moment ce a sarutat Crucea.
Urmasii lui Isus, ca si cei care l-au anticipat, prin care Duhul Sfant a vorbit, care "au suferit batjocură și bici, ba chiar lanțuri și închisoare; au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți" au fost fericiti. Chiar asa le spunem: "Fericiti" cu "F" mare.