Copilul poate invata minciuna, in mod nefericit, in sanul familiei. Un copil mintit va vedea in minciuna o realitatea fireasca. De asemenea, un copil care este martor al "eficientei" minciunilor celorlati copii din anturaj, va minti la randul sau.
Cel ce se foloseste de minciuna isi face din ea un fals aliat. Or unui copil ii este dificil sa inteleaga acest fapt, din moment ce o data, de doua ori, ea a reprezentat pentru el "solutia" iesirii din impas. Va mai apela la minciuna cu incredere si cu alte ocazii. Vine insa o vreme cand minciuna il tradeaza, cand aceasta nu-i mai poate ascunde neputinta, relele intentii, vinovatia etc.
Trebuie sa se lepede de ea pentru "picioarele sale scurte", pentru neloialitatea ei, dar mai ales constinetizand, cu vremea, ca "increderea nu se pierde decat o singura data" (Nicolae Iorga).
|