Citat:
În prealabil postat de matador
...sa trec prin calvarul asta...
Asta ma roade cel mai rau, sentimentul ca nu e cruce spre mantuire si ca e pedeapsa pentru ceva ... si din aceasta cauza si deznadejdea si disperarea...
Sunt disperat ...
Adica sa ma trezesc intr o zi ca nu mai vreau sa ma pocaiesc, sa ma infranez de la pacat, etc.
Stiu ca sunt obsesii astea, frici, datorita acestor ganduri, imi fac N scenarii bla bla..s-au dezvoltat cu timpul astea din cauza ca problema se agrava si astea mi le-am facut eu singur, combinatii de "N luate cate K"
Recunosc: cu rabdarea stau f prost, am temperament f coleric, sunt iute la manie si nu stau prea confortabil cand rabd ceva ce nu mi place, desi dorinta sa fac acestea o am.
Cu simtirea e mai greu !
|
Boala asta grava a hulei la adresa Dumnezeirii o am si eu, multi oameni o au si nu stiu ca o au.
Ea vine din faptul ca omul semetindu-se cu sine si cu pacatul ca sa iasa deasupra in "libertate" si mandrindu-se se inchina lui insusi si ar vrea ca si altii sa se inchine luiushi. Ar vrea sa-i faca cu dea sila si pe altii sa se inchine luiushi daca nu poate nicicum prin tot felul de tactici viclene si ispititor desfranate. Trece la terorism-ispititor daca nu-i poate pacali si insela sa se inchine benevol lui si idolilor sai.
Esti foarte nemultumit si suparat ca nu te inchini tie insuti si ca altii nu ti se inchina tie insuti. Nu poti suporta, iti sare mustarul foarte rapid, esti nemultumit si te razbuni groaznic, necrutzator, neiertator daca nu spre asta se indreapta lucrurile, spre inchinare la EUL tau.
Asta e boala: inchinarea omului la EUL propriu, EUL de om, de inger cazut si la eurile lumii tot ca un fel de inchinare la eul sau propriu si personal. Face "credinciosul" partizanate si lupte groaznice pentru aceasta inchinare la eul sau propriu sau la eul sefului sau lunmesc si uraste de moarte si de hula orice inchinare la adevaratul Dumnezeu.
Nu de la mine mi-am aflat boala asta groaznica si cumplita care chinuie ingrozitor ci de la Mesia, de la Hristos-Cuvantul...