În prealabil postat de Petru7
Era odată o familie de oameni buni cu frica lui Dumnezeu care aveau o casuță și 4 copii, un băiat pe nume Gheorghe și trei fetițe, Ancuța, Mirela și Claudia. Aveau și câteva hectare de teren la marginea satului.
S-au rugat de Dumnezeu că erau foarte săraci să-i ajute ca să nu moară de foame.
Le-a auzit Dumnezeu rugăciunea și a trimis la ei pe un om cu un sac de porumb. Acesta le-a zis:
-V-a auzit Domnul nostru rugăciunea și m-a trimis la voi cu sacul ăsta de boabe de porumb ca să vi-l dau și să vă spun să puneți 3 rânduri de porumb pe fiecare hectar și boabele la 1m distanță între ele. Domnul o să aducă ploaia la timpul potrivit și din ce va ieși va fi să trăiți toți 6. Cu timpul veți avea destul porumb încât să dați și să vindeți și altora și nu vă va lipsi nimic.
Oamenii s-au bucurat foarte mult și în primul an au făcut întocmai cum le-a zis omul lui Dumnezeu. Au arat, au semanat din metru în metru pe fiecare hectar câte trei rânduri de porumb. Le-a ieșit porumb frumos și bun și toamna au cules papușoi cât antebrațul de lung. Știuleții erau nu numai lungi ci erau și groși și plini de boabe mari și galbene aliniate perfect. Așa erau de frumoși și vi că-ți părea rău să faci mămăligă din boabele lor.
Văzand așa bucurie, un om rău ce umbla toată ziua cu minciuna, pismuind și hulind și-a zis că nu poate să lase să existe așa bucurie bună așa că s-a dus la omul respectiv și la femeia sa si le-a zis mințind: M-a trimis preotul de la mânăstirea din deal să văd dacă vă descurcați că a auzit că sunteți săraci. Deci cum vă descurcați? -Apoi bine au răspuns ei, mulțumită lui Dumnezeu. -Cum adică?-Ne-am rugat și ne-a auzit Dumnezeu și a trimis Domnul și....... a povestit omului ascuns cum au fost binecuvântați și i-a arătat ce frumoși știuleți le-a ieșit, cât antebrațul.
Văzând omul rău și viclean frumusețe de roade binecuvântate le-a zis: E nevoie de înțelepciune ca să nu duceți lipsă de nimic așa cum v-a prevestit omul lui Dumnezeu. În loc de asta iată la voi s-a umplut casa de putoare și cei 4 copii suferă de lipsuri. Mai bine, decât în loc să nu faceți nimic, mai bine ascultati de mine care vin de la mănăstire si faceți cum am vazut eu că se seamănă acolo. -Cum? Au zis oamenii. -Când semănați puneți fiecare boabă în pamant la 30cm sau chiar mai des una de alta și înfigeți-le mai adânc ca să ajungă la umezeală. Deci nu numai pe 3 rânduri ci pe toata suprafața hectarelor ca să nu risipiți pământul pe care înaintașii noștri l-au apărat cu sabia. Faceți așa și veți avea spor. Folosiți-vă mintea și imaginația și dați-vă seama ce recoltă frumoasă veți avea.
Ce să facă oamenii, și-au zis că asta trebuie să facă dacă chiar le pasă de copii și au semănat așa cum le-a zis nea Gogoriță că se face la mănăstirea din deal.
Toamna ce să vezi. Tot păpușoiul era ca iarba și avea doi trei stiuleți pe fiecare planta însă erau așa mici cât palma și cât degetele iar boabele sfrijite erau incurcate de te durea sufletul când le priveai.
Au inceput oamenii să plângă fiindcă deși recolta era bogată, nu era bună de nimic.
Omul rău și viclean, nea Gogu, trecând pe acolo iar s-a băgat. -De ce sunteți triști? -Că te-am ascultat și asta ne-a ieșit. - Plângeți ca proștii fiindcă nu știți ce să faceți, de aia. Am eu un cazan de fiert borhot și cu știuleții voștri facem pălincă din belșug.-Dar noi nu bem alcool. -Nu e ca s-o beți voi ci ca să facem din casa voastră Han și să vindeți și să adăpostiți pe străini. Așa cere Dumnezeu, să fiți primitori cu cei străini și iată câștigă și ei, câștigați și voi.
Așa au facut săracii oameni săraci și dărâmându-și casuța lor au ridicat un han și vindeau țuică și adăposteau tot felul de străini. Capul familiei, ce să facă, a gustat cum e țuica și tot gustând a prins gust și mai tot timpul era cherchelit. I-a zis omul rău, odată, când iar a trecut pe acolo să-și ia câștigul lui, profitul cel gras:- De ce să lucrezi tu? Fă-l pe Gică barman și pe fetițe fă-le un pic mai atractive. Îți aduc eu niște marfă bună. Țigări, trabuce cubaneze și rochițe roșii și albe mai decoltate și mai scurte. Pune-le pe fetițe să cânte, să danseze și să vezi că se umple hanul cu turiști. Dau și la ziar și-ți fac reclamă gratis.
Familistul, cum era cherchelit de la băutură a facut ce i-a zis binevoitorul care-l ajutase la necaz și acum hanul avea barman, marfă, alcool, țigări și fetițele lui dansau și cântau toată ziua pe muzică străină. Mulți bani curgeau acuma de-i învârtea cu lopata. Parcă parcă erau cei mai fericiți și lipsiți de orice griji.
Erau o familie fericită.
Cautând într-un sertar, după ochelari căci începuse să-l cam lase vederea, omul nostru, familistul cel sărac care acum nu ducea lipsa de nimic găsise un știulete din prima lui recoltă pus deoparte de cineva din familie. Privi la boabele galbene care se pietrificaseră pe știuletele cât antebrațul și se miră cât de drepte stau aliniate boabele. Apoi, auzind niște chiuituri și ciocniri de pahare, privi afară cum câțiva bețivani aplaudau și cântau în timp ce Claudia dansa pe masa lor doar în slip tanga.
Își zise ca să se liniștească: -Ce-mi fac eu probleme și griji ca prostul? Bine m-a învațat omul meu care a venit să mă apere de necazuri: Doar sectarii și nebunii vorbesc de căsătoria albă, de căsătoria fără păcat! Noi suntem ortodocși că de aia ne-a auzit Dumnezeu rugăciunile! Suntem familie serioasă. Auzi tu la unii, să poți mai mult cu sfințenia că Dumnezeu nu poate cu păcatul decât cu sfințenia? Dar sectarii ăștia cum au făcut ei atâția copii și atâția bani? Să cânte muzica și să curga alcoolul, practic nu e decât un dezinfectant...... Ce mă tot chinui singur? Că dacă nu venea omul ăsta bun să mă învețe ce să fac și acuma credeam tot ca prostul că aia e familie bună cu viitor bun, aia care se uită toată ziua la păpușoi și la mămăliga care nu vrea nicicum să explodeze. Ia uite că domnul parlamentar vrea să mi-o angajeze pe Mirela la biroul de parlamentar. Parcă mi-a pus Dumnezeu mâna în cap. Pe Ancuța am lăsat-o să se facă fotomodel la oraș. Îi place foarte mult să poarte tot felul de haine noi și să se plimbe cu afaceriști serioși în limuzine scumpe. Cine-i ca mine, Doamne cine-i ca mine de fericit? Pe Gică il fac patron și-l pun peste toate și pot să mor liniștit. Bine e să te sfatuiești cu cineva la greu. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru familie și pentru că iată am făcut întocmai cum mi-a zis. Bun om Gogu ăsta al nostru, să vină el chiar la țanc să ne apere de sectari și să să ne scoată din nenorocire? Dacă nu era el și puneam ca prostul boabele în pamant pe 3 rânduri la 1m distanță și apoi aveam parte de o recoltă din aia cu știuleți sfrijiți cât palma ce ne făceam? Acum eram toți sigur morți. E clar că cei de la mănăstire s-au rugat pentru noi. Iată deci am izbutit. Trăim și mergem înainte. Ar trebui să investesc într-o livada de pruni și de meri și să deschidem un bar și la oraș. Nu poți știi niciodată ce-ți rezervă viitorul.
|