ABSOLÚT, -Ă,
absoluți, -te, adj., adv.
I. Adj.
1. Care este independent de orice condiții si relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit.
O fi ilogic si relativ pentru oameni, care sunt supusi limitelor si restrictiilor, circumstantelor, etc. Ba chiar unii sunt supusi si evolutionismului maimutarit...
