Frate Ioane,
Glumind puțin, îmi imaginez că duhovnicul tău are un reportofon ascuns sub reverendă ca să reasculte acasă mărturisirea ta, ca să te înțeleagă cum te aștepți tu. :)
Dacă păcatele sînt iertate numai și numai prin duhovnic, atunci Sfinții pe care i-am citat mai sus greșesc. Din nou, acum te-aș ruga să comentezi scurt și tehnic, inginerește:
Căutînd în Pelerinul rus (jos de tot pe pagină) și la Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul - Din Ierihon la Sion, am dat iar de același citat de mai înainte, concluzia autorului fiind aceeași:
<<Sfântul Ioan Carpatul zice că atunci când rostim rugăciune lui Iisus (adică: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul!") la fiecare chemare a Sfântului Său nume, Domnul ne
răspunde în chip tainic: "Fiule, iertate să-ți fie păcatele tale!"
Iar Sf. Ioan Gură de Aur zice că oricât de păcătosi am fi noi, rugăciunea a ceasta ne curățeste, când o zicem
din inimă.>>
și
Sfîntul Ioan Gură de Aur - Scrieri / Omilii la Matei
”Să mergem, dar, și noi după Hristos, că și noi avem multe boli sufletești, pe care vrea să ni le vindece înainte de-a I-o cere. Că pentru asta vindecă bolile cele trupești, ca să izgonească pe cele sufletești. Să ne ducem, așadar, la El! Să nu-I cerem nimic pămîntesc, ci iertare de păcate! De-I cerem cu sîrguință, ne împlinește și acum cererea noastră.”
Deci iertarea și mîntuirea sînt acum, astăzi! Nu la următoarea Spovedanie. Atunci duhovnicul află de păcatele tale, se roagă și el pentru iertarea ta, cumva retroactiv, te mustră și caută metode să te îndrepteze.
Credința falsă că numai prin mărturisirea sub patrafir sîntem iertați are două consecințe grave:
1. Duci luni de zile în bagaj o droaie de păcate și păcățele. Ai toate șansele să pleci în veșnicie cu ele și asta nu pică deloc bine la Judecată. Starea în care mori contează mult, nu-i așa?
2. Rărește foarte tare primirea Euharistiei care se presupune iarăși eronat că e condiționată de Spovedanie. Ceea ce vine în contradicție cu Canoanele Apostolice și alte Canoane locale. Însăși Taina Împărtășaniei este un mijloc găsit de Dumnezeu prin care noi să ne împăcăm cu El. Cum zice săptămînal la Liturghie? Spre iertarea păcatelor, nu spre judecată, nici spre osîndă.
Deci ceea ce susțin eu nu e abureală protestantă, ci are temei solid în Sfînta Tradiție, citînd din marii dascăli care ne-au lăsat scrise aceste lucruri clare, fără echivoc.