[Mihnea Dragomir]

Eugen, lipsurile de domeniu organizatoric dintr-o Biserică nu pot fi un motiv suficient ca cineva să îşi schimbe Biserica. Aşa cum, oricâte lipsuri ar avea mama noastră, nu e motiv să nu o mai considerăm mama noastră. Dar dacă, într-o zi, descoperim că de fapt nu este mama noastră ? Că tanti care ani de zile ne-a spus că e mama noastră s-a certat mai demult cu adevărata mamă a noastră ? Că ne-a vorbit-o mereu de rău, că ne-a spus tot timpul că ea, mama noastră adevărată ar fi plecat de acasă ? Atunci, chiar şi dacă mama-de-împrumut ar fi strălucitoare şi ar organiza în mod perfect şcolarizarea noastră, noi am vrea să o cunoaştem pe mama noastră adevărată, să o îmbrăţişăm, să trăim mereu lângă ea, să facem ceea ce ea ne învaţă să facem.

Dacă vorbiţi de cateheză, sunt absolut de acord că ar trebui să se facă mai multă. Aici, BRC stă mai bine şi fiindcă lucrează cu preoţi necăsătoriţi, dedicaţi numai Bisericii şi misiunii lor, care pot fi mutaţi repede dintr-o dieceză în alta, dintr-o parohie într-o misiune străină, dacă e nevoie. Desigur, şi BOR are destui preoţi necăsătoriţi, numai că îi trimite la mănăstiri mai mult decât să-i trimită la parohii. Instinctiv, oamenii sesizează deosebirea şi merg după ei, la mănăstiri, ca să-i spovedească şi să le ceară sfat. Dar cateheză parohială, ieromonahii nu pot face, din poziţia lor.