Citat:
În prealabil postat de iana
Te referi la nasterea din Apa si Duh? Tu ce crezi, cei care se nasc in familii crestine (catolice de exemplu) si care n-au nici un motiv sa se indoiasca de invatatura bisericii lor, deci nu au de ce sa fie interesati de Biserica Ortodoxa, sunt predestinati la osanda vesnica? sau platesc pacatele parintilor lor?
|
Dar tu ce crezi, daca cineva se naste intr-o familie de atei trebuie sa ramana ateu, nu poate sa caute adevarul? Eu cred ca fiecare om trebuie sa caute adevarul, iar Mantuitorul ne-a spus ca cine cauta adevarul il va gasi. Un catolic care va cauta adevarul cu sinceritate il va gasi sigur. Era pe net povestea convertirii unui actor la ortodoxie:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...erviu-complet/
El era protestant, iar sotia catolica. Primul contact cu ortodoxia a fost in Romania, facea un film si s-a dus si la o biserica, iar la iesire a fost jefuit de niste tigani. Fiind protestant avea o parere proasta despre ortodoxie si catolicism. Dupa ce a vizitat Roma a inceput sa caute adevarul.
Citez: "M-am intors in Romania si am comandat o carte despre istoria crestinismului de Justo Gonzales. Desi era protestant, am aflat cate ceva.
Am petrecut trei ani cautand carti despre istoria crestinismului si nu am dat peste aproape nimic legat de Biserica din Est, pentru ca toate sunt scrise de istorici din Vest. Am inceput sa descopar ce consideram a fi biserica istorica. Si singura optiune conducea catre biserica Romei. Am citit Chesterton, Papa Paul al II-lea, Henry Newman… Dar erau lucruri despre romano-catolicism cu care nu puteam sa fiu de acord, lucruri ca infaibilitatea papei, mai ales cat de tarziu aceasta a devenit doctrina oficiala, pentru ca eu cautam o continuitate a credintei. Dupa trei ani am ajuns la un punct de cotitura. Am fost cu sotia mea la cateva slujbe catolice, probabil vreo 12 in acea calatorie, dar abia cand am fost la o slujba ortodoxa m-am simtit ca intr-una a vechii credinte. Eram pe punctul de a trece la romano-catolicism, insa ramasesera cateva lucruri importante cu care sufletul meu nu se impaca. Asa ca ma rugam lui Dumnezeu sa-mi arate o a treia usa. Imi spuneam, rugandu-ma la Dumnezeu, “Nu mai inteleg protestantismul, pentru ca, dupa mine, o casa care se divide nu poate rezista. Exista deja 23.000 de confesiuni, mii si mii de confesiuni doar in America… Cum se potriveste aceasta cu unitatea vechii credintei din primii 1000 de ani? Biserica Universala era una singura. Pana si biserica Romei s-a divizat, ei se considera ca fiind biserica adevarata. Dar in unitate sta esenta credintei." Si m-am rugat… Am avut multe nopti in care m-au framantat acestea, nopti “negre” sufletesti, o cautare chinuitoare a adevarului, pentru ca imi doream cu disperare unitatea credintei vechi [credinta primara – n.n.], si totusi era ceva in credinta romano-catolica care nu rezona cu mine. Cealalta optiune era sa raman protestant. Dupa trei ani am ajuns la sfarsitul acelei cautari, pana la urma m-am rugat spunand ca, probabil, in acest punct in care ma aflam, intrucat nu pot imbratisa pe deplin romano-catolicsimul, presupun ca voi fi nevoit sa raman protestantul care eram, unul “fara franciza”. Si nu stiu cum s-a intamplat, dar mi-a venit urmatorul gand: inainte de a renunta sa mai caut vechea credinta, trebuie sa studiez Marea Schisma. Imediat ce am cercetat aceasta, toate mi s-au luminat. Toate lucrurile au inceput sa se potriveasca. Nu stiu cum s-a intamplat, a fost ca intr-o ceata totul. Prima carte pe care am citit-o a fost a parintelui ortodox John Anthony McGuckin. Nu puteam sa o las din mana, o citeam si noaptea. Au urmat 4 ani in care am studiat, am citit invataturi despre ortodoxie.
A fost momentul in care am realizat ca daca in bisericile catolice simteam ca ma intorc in Evul Mediu, aici simteam ca sunt cu adevarat in Biserica originara, fiind in prezenta acelor icoane."