Citat:
În prealabil postat de Demetrius
”Referința” se numește Dumnezeu, iar orice proces, analiză sau judecată care nu ține seama de această realitate nu are nici o legătură cu discernământul, sau altfel spus, cu înțelepciunea, fiindcă aceste noțiuni sunt definite numai de credința în Dumnezeu.
Altfel gândirea s-ar numi... inteligentă, rațională, isteață șa.
Prin urmare, dacă ”referința” există prin Sine, sau de la Sine, atunci nici discernământul (înțelepciunea) nu face notă discordantă și se confirmă prin fraza dvs: Toate puterile intelegatoare trebuie sa lucreze unitar / sinergic.
|
"
Referinta absoluta" este intradevar Dumnezeu. Ideal ar fi sa-L vedem direct - sa avem acces direct la sursa si astfel sa avem un discernamant impecabil, desavarsit.
Insa, fiecare persoana este diferita. Gradul ei de luminare launtrica este diferit - asa ca,
practic, avem acces la o "
referinta relativa" - relativa pentru ca il percepem pe Dumnezeu intr-un mod personal, in parte, ca prin oglinda (perceptie individualizata rezultata in urma eforturilor proprii si proniei) - nu asa cum este El in adevar.
Aceasta "
referinta relativa", prin gandire critica (dreapta chibzuinta)/binecuvantari, poate fi apropiata asimptotic de "
referinta absoluta".