[Mihnea Dragomir]

"Credo in UNAM, sanctam, catholicam et apostolicam Ecclesiam" spunem, in latina sau in limba noastra vernaculara, la fiecare savarsire a Sfintei Liturghii. Ce inseamna, mai exact, ca "Biserica este Una" ? Noi vedem lucruri foarte deosebite intr-o Liturghie aflata intr-o parte a tarii (ca sa nu spun a lumii) fata de ce vedem in alta parte. Mai vedem deosebiri teologice ori teologic-liturgice: spre exemplu, la intrebarea "care anume dintre urmatoarele obiecte de pe Sf Masa sunt Preasfantul Trup ?" unii raspund "numai Agnetul", iar altii raspund "si miridele (particelele)". Mai vedem ca in unele locuri oamenii se inchina unor sfinti, iar in alte locuri altor sfinti. Si atunci, unde este unitatea Bisericii si in ce fel intelegem ca Biserica lui Cristos "este una" ? Asemenea observatii reprezinta dificultati, daca nu chiar prilejuri de poticnire.

In realitate, sub numele de "unitatea Bisericii" intelegem o tripla unitate.

Mai intai, Biserica este una in sensul unei unitati de credinta. Toti catolicii din lume, in masura in care sunt catolici, cred in aceleasi adevaruri dogmatice. Pentru toti catolicii trupul Maicii Domnului a fost inaltat la Cer. Dar, in afara de dogme (si nu in contra lor) pot exista pareri si pareri. De exemplu, pentru unii catolici Maica Domnului a fost inaltata imediat dupa moartea ei, in timp ce pentru alti catolici acest lucru s-a petrecut cat inca ea a fost in viata. Fiecare are credinta lui intr-n sens sau altul, iar in lucruri asupra carora cei care au primit sarcina de a invata nu s-au pronuntat, oricare parere argumentata este nu numai permisa, dar si binevenita.
Deci, unitatea de credinta a Bisericii NU inseamna "omogenitate a parerilor teologice".

Mai mult, nu numai ca parerile pot fi diferite in ceea ce priveste faptele (de exemplu ca Preacurata a fost inaltata imediat inaintea sau imediat dupa moartea ei), dar si in ceea ce priveste intelesul lor. Cu alte cuvinte, unitatea Bisericii nu inseamna "omogenitate a teologiilor". Spre exemplu, un teolog ar putea explica Asumptia (=ridicarea la Cer a Sf Fecioare) prin iubirea lui Cristos, care nu a suportat sa isi vada mama in ghearele agoniei, pe cata vreme un alt teolog ar putea sustine ca acest lucru a fost facut cu necesitate, fiindca din cauza perfectei curatii trupul ei nu putea cadea prada coruptiei.

Spunea Sf Augustin: "in cele esentiale, unitate. In cele in dubiu, libertate. In toate, iubire. („In necessarii unitas, in dubiis libertas, in omnibus caritas"). Ar fi irespirabila atmosfera dintr-o Biserica in care o anume diversitate de opinii nu ar fi ingaduita, acest lucru, noua, celor care am prins "unitatea de monolit in jurul Partidului" ne-ar repugna. Ar fi o tiranie impusa de oameni.
Pe de alta parte, daca acceptam ideea ca adevarurile de nivel dogmatic sunt adevaruri divin revelate (iar a nu o accepta inseamna a nu-L accepta pe Dumnezeu), nu putem crede ca Dumnezeu a revelat unora una, iar altora alta. Ci credem ca, in jurul a ceea ce Dumnezeu a revelat, in special in jurul nucleului de mister din oricare revelatie, discutiile si diversitatea de opinii este permisa. Este normal ca oamenii sa isi puna intrebari in jurul a ceea ce li s-a comunicat de sus, mai ales in privinta partii de neinteles. Iar ca exista o parte de mister in orice dogma, iarasi e un lucru de care nu ne putem indoi: altfel nu ar fi fost nicio nevoie ca Dumnezeu sa o descopere, ci oamenii ar fi putut ajunge la acelasi rezultat, cu ajutorul glagoriei lor.

Despre celelalte doua aspecte ale unitatii Bisericii, despre unitatea de guvernare si despre communio in sacris, cu alte prilejuri. Deocamdata, ma limitez la aceste ganduri despre unitatea de credinita.