[paduretu]

În prealabil postat de minvic

pana la imparatul roman iustinian si al sau edict prin care interzicea referirile la reincarnare din cartile Sfinte crestine.....deci pana la acest imparat religia crestina nu avea nici o problema in a crede in reincarnare. Asa ca poate sa zica religia ortodoxa sau orice alta religie crestina actuala..ca nu crede in reaincarnare....ptr ca NU conteaza ptr mine,.,caci eu cred! Si cred ptr ca in religia crestina originala dinanintea acestui imparat Iustinian,....reincarnarea era mentionata in cartile sfinte. La 10 ani dupa acest edict al imparatului Iustinian...consiliul ecumenic de la constantinopol...a scos referirile despre reincarnare din biblie! Si ne miram ca Constantinopolul a cazut in mainile turcilor care sunt de alta religie? Eu cred ca e pedeapsa Domnului ca a cazut in mainile altor natii de alte religii...ptr ca e scris in Biblie...Cine va scoate un cuvant din carte..si Dumnezeu va scoate din cartea vietii.........IAr consiliile ecumenicie de la contantinopol au facut mari pacate Scotand din cartea sfanta cuvinte.....au ascultat de imparatul iustinian si au scos cuvinte despre reincarnare din biblie...in loc sa asculte de Dumnezeu care a lasat scris in Biblie....ca cine va scoate un cuvant din biblie i se va sCoate si lui din cartea vietii...

Cu astfel de comentarii te bagi singur sub anatema.
-Anatema este cea mai grea pedeapsă pe care o poate da Biserica. Ea se dă contra celor ce dispreţuiesc şi atacă adevărurile dogmatice, morale şi de cult şi prin aceasta, ei duc la rătăcire şi pierzare de suflet pe cei neştiutori, devenind periculoşi societăţii bisericeşti. Anatema cuprinde blestem, afurisenie şi predare a celui anatemisit pe mîna satanei, de care ascultă şi ale cărui fapte şi misiune o împlineşte, devenind mort sufleteşte şi vrăjmaş lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea în legile de stat, este anatemisirea în legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20,1-22, Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9, 3; I Cor. 5,1-3; 16, 2-12; Gal. 3, 8-9; Const. Ap. II, 28,47-50). Prin anatemisire, "se afieroseşte acela diavolului şi mai mult să n-aibă parte de mîntuire şi să se facă înstrăinat de Hristos" Pidai. N. f. 269.