,,Astfel, aici, în neagra lor găoace,
se tot izbesc, cu dreaptă şi cu stîngă,
se-împroaşcă cu sudalma lor tenace,

şi iar se-întorc şi iar vin să se frîngă,
ciocnindu-se din nou la jumătate.
Eu, prins de mila gata să-i deplîngă,

am întrebat: "Maestre luminate,
cine sunt ei? Slujbaşi au fost credinţii
lichelele acestor chele gloate?"

El mi-a răspuns: "Îndemnul tont al minţii
i-a-împins pe toţi în viaţa cea dintîie
să-arunce şi să-adune-în van arginţii.

Pe şleau o latră guşa lor lălîie
cînd se despart, pocnindu-se isterici,
în două vini, spre-a hrubei căpătîie."