Topicul acesta ia o turnură bizară și amuzantă, confirmând celebra concluzie a înțelepciunii populare: nu toți oamenii sunt ceea ce vor să pară sau ceea ce cred ei că sunt.
În cazul de față, protagoniștii sunt un protestant calvin în formă dar destul de ortodox în esență și un ortodox în formă cu (prea) multe reflexe mentale neoprotestante.
Mi-aduc aminte de o parabolă din Evanghelie care arată o asimetrie întrucâtva asemănătoare:
Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Și, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi și lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, și nu s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot așa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus. Care dintr-aceștia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu. (Matei 21: 28-31)
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
|