[cristiboss56]

Lucrurile acestea sunt foarte importante, fiindcă şi astăzi există aceste două tipuri de teologie. Există o teologie care se sprijină pe logică şi pe morală, pe cuvintele frumoase care sunt însoţite de imaginaţie şi există, pe de altă parte, teologia aceasta a părinţilor, care se sprijină pe experienţa concretă.
Sfântul Grigorie Teologul a spus că apostolii teologhisesc „pescăreşte” – că apostolii au fost pescari – şi nu „aristoteliceşte”. Sfântul Sofronie a spus că mintea care are această imaginaţie, care stă sub lucrarea imaginaţiei, este neputincioasă în cele ale teologhiei. Există astăzi această opinie – este foarte răspândită – că teologia s‑a terminat în veacul al optulea, pe când noi susţinem că tradiţia aceasta a părinţilor totdeauna există în biserică, ea nu se va sfârşi niciodată. Pentru aceasta, trebuie să rămânem fideli şi credincioşi acestei tradiţii, acestei datini, dacă doriţi, a proorocilor, a apostolilor şi a părinţilor. Ei ne învaţă ce este Dumnezeu, dar şi cum putem dobândi cunoaşterea de Dumnezeu – şi este un lucru foarte important să dobândim această cunoaştere a lui Dumnezeu, fiindcă abia atunci nu vom mai fi orfani. După cum ştim, orfan este cel care nu are mamă şi tată şi este singur în viaţă. Când Mântuitorul era înainte de înălţarea la Cer, le‑a spus ucenicilor: „ Nu vă voi lăsa pe voi orfani, ci Voi veni grabic la voi .” Şi când a venit aşa de grabnic Mântuitorul la ucenici? În Ziua Cincizecimii. A venit Duhul Sfânt în inima lor şi apostolii nu au mai fost orfani, şi s‑au dus, s‑au răspândit în toată lumea pentru a propovădui Împărăţia lui Dumnezeu.
Noi de multe ori simţim faptul că suntem orfani, pentru că nu Îl avem pe Dumnezeu în inima noastră, astfel încât trebuie să urmăm învăţătura Sfinţilor noştri Părinţi şi mai ales să urmăm metoda, să mergem pe calea aceasta pe care ajungem la cunoaştere de Dumnezeu. Să luăm în chip sfinţit înlăuntrul nostru pe Sfântul Duh, şi prin venirea aceasta a Duhului Sfânt să dobândim cunoaşterea de Dumnezeu. Atunci nu vom mai fi orfani, nu ne vom mai simţi departe de Dumnezeu, ci vom simţi faptul că Dumnezeu există înlăuntrul inimilor noastre. Când cineva ajunge să simtă lucrul acesta, nu se mai teme de nimic, nici de problemele acestei vieţi, nici de puterile care stăpânesc lumea aceasta, nici de ispite şi de greutăţi, nici de moartea însăşi, fiindcă, dacă vom ajunge acolo, vom simţi că suntem sălaşuri ale Sfântului Duh.

《 va urma 》