[ioanna]

Dacă el le ştie pe toate, nu ar fi putut anticipa că Faraonul va refuza? Daca da, de ce l-a lăsat să refuze? Ca să ia pe urmă vieţile copiilor?

Dumnezeu nu intervine in deciziile noastre, noi suntem raspunzatori pentru ele, exista liber arbitru, caci daca n-ar exista, am fi simple marionete supuse capriciului providentei, iar judecata noastra n-ar avea niciun sens.

Intotdeauna eliberarea a venit in urma unei caderi, a unui sacrificiu. Nu exista autoritate morala ca cea a sacrificiului. Faraonul, ca unic sacerdot al poporului sau, singurul intermediar intre om si zeu, a ales sa ignore in mod deliberat avertismentele primite, sa-si manifeste neincrederea in puterea Lui Dumnezeu. El poarta responsabilitatea natiunii sale, caci el era autoritatea absoluta. Moartea sa n-ar fi schimbat nimic, caci i-ar fi urmat altul, cu un comportament similar. Pedeapsa divina, chiar daca e drastica, era o practica curenta in societatea antica, atat in Egipt cat si in Imperiul Roman si Grecia antica,unde astfel de sacrificii ale copiilor se faceau destul de des in cadrul unor ceremonii religioase unanim acceptate.

Din povestea asta, dumnezeu fie e rău şi crud, fie e nepăsător, fie nu e omniscient. Nu cred că pot venera un dumnezeu cu aceste “calităţi”…

va obliga cineva sa-L venerati? d-voastra aveti o perspectiva marcionista asupra Vechiului Testament.