În prealabil postat de FlaviusM
Daca vreti sa argumentati in favoarea uciderii copiilor prin explicatia vietii dupa moarte, trebuie intai sa dovediti existenta acesteia. In lipsa acestei demonstratii, argumentul nu are valoare, decat cel mult ca speculatie filozofica. Sigur, dumneavoastra credeti cu convingere in acest lucru, dar nu este decat o credinta subiectiva, care nu are valoare de adevar fara a fi demonstrata.
Oricum, inteleg din articolul citat ca, in povestea respectiva, Moise i-a cerut faraonului eliberarea evreilor si, pentru ca acesta nu a acceptat, Dumnezeu a "pedepsit" Egiptul. In acest caz, daca vrem sa judecam corect, singurul vinovat poate fi considerat doar liderul egiptean, deci "pedeapsa" trebuia aplicata doar lui. Suferintele aplicate intregii populatii egiptene, culminand cu uciderea copiilor, sunt complet gratuite si nedrepte.
In orice caz, Dumnezeu este considerat a fi omnipotent si omniscient, deci el stia dinainte ca faraonul nu-i va accepta cererea. In omnipotenta lui, nu a gasit nici un mijloc de convingere a faraonului? A trebuit neaparat sa chinuie un intreg popor? Si, legat de soarta copiilor, se mentioneaza undeva in cadrul povestii ca ei ar fi ajuns in paradis?
In articol se mai mentioneaza si ceva despre niste "pedepse" aplicate de Dumnezeu grecilor. Pai grecii sunt ortodocsi, deci fac parte din cei putini care respecta cel mai corect "poruncile" divine. De ce nu i-a pedepsit Dumnezeu intai pe finlandezi, englezi sau chinezi, ca doar astia nu sunt ortodocsi sau nici macar crestini? Daca e sa ma iau dupa criteriul asta, pai atunci e mai sigur pentru niste oameni sa nu fie ortodocsi, nu?
In orice caz, mi se pare cam ciudata aceasta preferinta a lui Dumnezeu pentru "pedepsirea generala" a unor intregi populatii pentru ignorarea vointei sale si pentru trimiterea de "semne divine" (sub forma de dezastre) care costa multe vieti. N-ar fi mult mai simplu sa-si manifeste in mod direct existenta si sa-si exprime clar dorintele?
|