View Single Post
  #20  
Vechi 30.03.2013, 20:58:27
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Cantec din paginile vechii mele Biblii: Bucuria

Partea I

,,Credinta nu inseamna doar o nazuinta vaga, o asteptare indefinita,ci este aceea stare a sufletului care se deschide catre viitor, este incredintarea plina de bucurie cu privire la ceea ce ni-se promite noua in Hristos.Aceasta este adevarata natura a crestinismului,natura care este nascuta din Dumnezeu si care ,,se bizuie”pe Dumnezeu”(Emil Brunner)

JD Douglas,analizand lucrarea ,,Die Freude in Neuen Testament”a lui EG Gulin,nota urmatoarele concluzii cu privire la notiunea de ,,bucurie” in analiza sa biblica: ,,Cuvintele biblice sunt: in ebraica ,,simha”,verbul ,,sameah”(care implica si manifestarea exterioara)si cuvantul mai putin folosit ,,gil”; in greaca ,,chara”(verb.chairo)si ,,agalliasis” (folosit frecvent in LXX,corespunde cu ebraicul simha)si inseamna ,,bucurie intensa”.Atat in VT cat si in NT bucuria este in mod consecvent o trasatura caracteristica a credinciosului individual si a Bisericii.Este o calitate si nu doar o emotie; este o calitate bazata pe Dumnezeu Insusi si derivata din EL (Filipeni 4:4,Rom 15:13), o calitate care caracterizeaza viata crestinului pe pamant (I Petru 1:8) si anticipeaza bucuria escatologica de a fi cu Cristos pentru totdeauna in Imparatia Cerurilor (Apocalipsa 19:7).

In Vechiul Testament bucuria este legata de ansamblul vietii nationale si religioase a lui Israel si este exprimata in special sub forma unor manifestari zgomotoase si tumultoase la sarbatori,jerfte si intronari (Deut 12:6, I Sam 18:6, I Imparati 1:39).Bucuria spontana este o caracteristica dominant a Psaltirii,unde caracterizeaza atat inchinarea colectiva (concentrate in general la Templu)cat si in adorarea personala.Isaia concepe bucuria in termini diferiti de cei rituali si el o asociaza cu plinatatea mantuirii date de Dumnezeu si de aceea(in termenii unei bucuriio cosmic)o anticipeaza cu anticiparea unei stari viitoare(Isaia 49:13, 61:10,). Ca urmare a acestui fapt in iudaismul de mai tarziu bucuria este o caracteristica a sfarsitului vremurilor.

In Noul Testament Evangheliile sinoptice redau nota de bucurie in legatura cu proclamarea sub diferite forme a vestii bune despre Imparatia lui Dumnezeu:de exemplu la nasterea Mantuitorului,la intrarea triumfala si dupa Inviere.In a patra Evanghelie Isus Insusi este cel care comunica acesta bucurie (Ioan 15:11 si 16:24)si ea devine acum rezultatul partasiei profunde dintre Biserica si Cristos (Ioan 16:22).In Faptele Apostolilor bucuria caracterizeaza viata Bisericii primare.Ea insoteste darul Duhului Sfant dat ucenicilor (FA 13:52)si relatarea convertirii neamurilor(FA 15:3).Ea caracterizeaza de asemenea cina euharistica(FA 2:46).

Apostolul Pavel foloseste termenul ,,chara”in trei moduri.In primul rand inaintarea in credinta a membrilor trupului lui Hristos si in special a acelora pe care el i-a condus la Cristos sunt un prilej de bucurie-el ii descrie in cuvintele ,,he cara hemon”(bucuria noastra in I Tes 2:19, Filipeni 2:2).In al doilea rand bucuria crestina poate fi in mod paradoxal rezultatul suferintei pentru Cristos(Col 1:24, II Cor 6:10, I Petru 4:13, Evrei 10:34)deoarece este o bucurie produsa de Domnul si nu de noi insine.In fine, bucuria este de fapt un dar de la Duhul Sfant (Gal 5:22) si de aceea este ceva dinamic si nu static.In plus ea deriva din dragoste-dragostea lui Dumnezeu si a noastra-si de aceea este strans asociata cu dragostea in lista roadelor Duhului data de Pavel.Dar,intrucat este un dar care poate fi interupt de pacat,orice credincios este chemat sa ia parte la bucuria in Cristos printr-o umblare zilnica cu EL si prin practicarea zilnica a bucuriei in cunoasterea Lui si a mantuirii Lui (I Tes 5:16, Filip 3:1 si 4:4, I Petru 1:8)”

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 30.03.2013 at 22:19:49.
Reply With Quote