[anna21]

Sf. Ioan Gura de Aur zice:
„Sa primim cu multa recunostinta cuvintele Scripturii; sa nu depasim masura noastra, nici sa iscodim cele mai presus de noi, asa cum au patit dusmanii adevarului, care, voind sa cerceteze totul cu propriile lor ginduri, nu s-au gindit ca este cu neputinta omului sa cunoasca desavirsit creatia lui Dumnezeu… Cind auzi «a facut», nu iscodi nimic altceva, ci cauta in jos si crede in cele ce s-au spus…. Daca Pavel, omul acesta atit de mare si atit de destoinic, a spus ca judecatile Lui, adica rinduielile si conducerea Lui, sint cu neputinta de cercetat, si n-a spus neintelese, ci cu neputinta de cercetat, ca nu primeste nici o cercetare sa fie, iar urma cailor Lui, spune el ca este de negasit…
Elenii pentru asta au ratacit, ca au ingaduit totul mintii lor si n-au voit sa stie ca mintea omeneasca e slaba; au gindit la lucruri mai presus de puterile lor, au depasit masura propriilor lor hotare si au cazut din vrednicia cuvenita lor… Si odata ce s-au abatut de la calea cea dreapta, au pornit spre prapastie si s-au rostogolit in adincul rautatii…
Si daca cineva ar spune: Cum se poate sa fii rapit in afara de trup? Il voi intreba: Cum este cu putinta sa fii rapit in trup? Cea din urma situatie este si mai grea decit cea dintii, daca cineva trebuie sa o cerceteze dupa judecata si nu sa asculte de credinta”

La fel graiesc si Sfintii Grigore de Nyssa, Vasile cel Mare, Fer. Augustin, Ioan Damaschin, Atanasie de Paros si Teofan Zavoritul.
In alte locuri Parintii indeamna la o cercetare moderata:
„Deci, chiar daca Moise n-a spus nimic despre elementele lumii, de foc, de apa, de aer, tu insa, cu propria ta minte, intelege mai intii ca toate aceste elemente sint amestecate in tot ce exista. In pamint vei gasi si apa, si aer, si foc…
Cind Moise a spus: «De-nceput au facut Dumnezeu cerul si pamintul» a trecut sub tacere apa, aerul, focul si toate cele care se nasc din aceste elemente; ca acestea erau in univers ca niste completari ale lumii; iar istoria facerii lumii le-a lasat la o parte, tocmai pentru a deprinde mintea noastra cu cercetarea; i-a dat putine date, ca sa mediteze asupra celor care nu s-au spus… Daca era nevazut, atunci gindeste-te singur cu ce voal era acoperit… Ramine sa ne gindim ca apa acoperea fata pamintului, pentru ca materia lichida nu fusese trimisa inca la locul sau…
Dar sa ne intoarcem cu cercetarea la cele rinduite de Dumnezeu cu atita maiestrie!…
Daca nu vei iscodi peste masura «semnele» date de acesti luminatori, vei afla, pe temeiul observatiilor unei indelungate experiente, folosul lor…
Ca am cautat sa nu starui mai mult asupra lor, ca sa nu par ca depasesc masura; dar tu, om iubitor de cercetare, gindeste-te singur la toate acestea… Dar sa ne intoarcem la cercetarea creatiei”.

Asemenea si Sf. Grigore de Nyssa.
Cum ar trebui procedat? Ce ne spune Scriptura in aceasta privinta? „Incepatura intelepciunii – frica Domnului, si pricepere buna la toti ceia ce fac pre ea. Bunacredinta la Dumnezeu – incepatura simtirii, si intelepciunea; si invatatura necuratilor vor defaima”. (Pilde I, 7)
De aici a fost luat celebrul credo ut intellegam (cred ca sa inteleg) al Fericitului Augustin. Tot acesta ne vorbeste de cercetarile sale:
„De aceea experienta generala a simturilor se numeste, asa cum s-a spus «pofta ochilor» (1 Ioan II, 16) … iar curiozitatea de a incerca lucruri contra acestora nu se produce pentru a incerca o neplacere, ci din pofta de a incerca si de a cunoaste…
Tot asa este si in celelalte simturi, pe care ar fi prea mult sa le cercetam…
Nu ma mai ingrijesc sa cunosc trecerile astrelor si sufletul meu nu mai cauta raspunsul umbrelor…
Totusi, cine poate enumera in cit de multe, foarte multe marunte si de dispretuit lucruri este ispitita curiozitatea noastra in fiecare zi si de cite ori lunecam adesea?
…Si nu eram eu insumi descoperitorul, eu care am strabatut totul si am incercat sa le disting si sa le pretuiesc pe fiecare dupa valoarea lui…
Daruieste de aici timp pentru meditatiile noastre asupra ascunzisurilor legii Tale, si sa nu o inchizi celor care bat…. O, Doamne, desavirseste-ma si descopera-mi-le!…
Sa aud si sa inteleg cum, la inceput, ai facut cerul si pamintul…
Lasa-ma Doamne, sa cercetez mai pe larg, Tu, Speranta mea, si sa nu fie tulburata atentia mea…
S-a aprins sufletul meu de dorinta de a cunoaste aceasta enigma foarte complicata. Nu inchide, Doamne, Dumnezeul meu, Tata bun, Te rog fierbinte, pe Hristos, pentru dorinta mea, aceste lucruri si folosite si ascunse, pentru ca sa patrunda in ele si sa se lumineze in lumina milei Tale, Doamne. Pe cine voi intreba cu privire la ele?… Te rog pe Hristos, in numele Lui, Sfintul Sfintilor, nimeni sa nu ma opreasca”.

Iar in legea harului se spune:
„O, adincime de bogatie, si de intelepciune, si de intelegerea lui Dumnezeu! Citu-s de necercetate judecatile Lui si neurmate caile Lui.” (Romani XI, 33)