[glykys]

În prealabil postat de cezar_ioan

1. Victor HUgo, "Mizerabilii" - scena cu Preotul şi Jean Valjean. Preotul îl găzduieşte peste noapte pe fostul ocnaş, acum ajuns pe drumuri, vagabond. Însă, la plecare, în loc de recunoştinţă Jean Valjean îi fură părintelui toată argintăria (tacâmurile, parcă). Apoi hoţul e prins de poliţie şi, aflîndu-se de la cine a fost furată argintăria, poliţiştii şi infractorul ajung acasă la părinte - pentru verificarea autenticităţii furtului. Surpriză, însă! Preotul declară poliţiştilor că Jean Valjean nu a furat nimic, subliniind că argintăria e darul părintelui pentru bietul pelerin necăjit...
Vezi, aşadar, ce înseamnă nobleţea sufletească?
Oare ce impact a avut gestul preotului asupra fostului ocnaş şi hoţ? I-o fi mişcat conştiinţa? I-o fi înmuiat inima?...
I-o fi adus reînvierea încrederii pierdute, mai demult, în oameni?...

2. Sfânta Evanghelie: Mt 18, 23-35

Nu doar ca le-a spus politistilor ca el i-a daruit tot ce, de fapt, furase, dar lui i-a spus ca a uitat sa ia si sfesnicele :).
Pentru cine nu a citit romanul - care, in afara de a fi o capodopera a literaturii universale, este si o minunata lectie crestineasca, inspirata dintr-un fapt real - Jean Valjean era, la inceputul romanului, un om sarac, pe care viata dura l-a inrait. Prins si dus la ocna pentru multi ani din cauza ca furase o paine ca sa isi hraneasca familia, se inraieste si mai tare si, odata scapat din puscarie, poarta stigmatul acesta social de hot, pierzandu-si increderea in oameni si in valorile morale. Asa ca, gasind gazduire doar in casa unui episcop care era tinut de sfant de oamenii din localitate, face ce stie sa faca, adica sa fure singurul lucru de valoare pe care il gaseste in casa - argintaria. Bineinteles ca e prins, dar el neaga ca ar fi furat. Adus de politie in casa episcopului, acesta le spune sa ii dea drumul, ca el i-a daruit argintaria, ba chiar si sfesnicele de pe masa, pe care Jean Valjean ar fi uitat sa le ia. Este momentul in care fostul infractor redevine alt om. Din vanzarea argintariei, incepe sa duca o viata noua, sub alt nume, sa intreprinda diverese afaceri, din al caror profit face fapte caritabile. Cea mai cunoscuta e salvarea si cresterea copilei Cosette, fiica din flori a unei tinere inselate, care devenise intre timp prostituata pentru a o putea intretine.

La antipod se afla insa inspectorul de politie Javert, un om perfectionist si foarte integru, bratul legii seculare, al carui singur dumnezeu este dreptatea umana, cu intregul ei set de valori. Acesta isi petrece toata viata haituindu-l pe Jean Valjean, obsedat sa se faca dreptate si sa bage hotul la puscarie pentru identitate falsa, rapire de minori si altele. In toiul Revolutiei franceze, Valjean prefera sa ii salveze viata inspectorului, in detrimentul propriei libertati. Javert vede, in sfarsit, ce fel de persoana era omul pe care il credea cel mai mare raufacator: ii salveaza viata tanarului pe care il iubea Cosette. Isi da seama, pentru prima data, ca sistemul sau de valori pe care il slujea cu multa fidelitate era unul gresit. Daca il aresta pe Valjean, proceda just din punct de vedere legal, dar ar fi facut prima fapta profund imorala din viata lui. Daca ii dadea drumul, comitea prima ilegalitate din viata lui, dar ramanea moral. Neavand niciun principiu superior care sa il salveze din aceasta dilema, se arunca in Sena. Sfarsitul romanului ni-l arata pe Jean Valjean pe patul de moarte, avand la capatai niste lumanari aprinse in niste sfesnice vechi de argint si nadajduind ca persoana care i le-a daruit candva il vegheaza de sus si ca e multumita de calea pe care a urmat-o in viata.