Citat:
În prealabil postat de Gast84
Actual vin din Spania, am fost crescut acolo si am venit aici in romania, sa vizitez tara asta alaturi de prietena mea, chiar daca nu sunt roman ci spaniol. Sunt pe acest forum datorita prietenii mele, care este romanca, si am vrut sa cunosc mai mult religia ei, tara ei si asa, fiinca eu sunt evreu si nu stiu nimic despre crestinism. Cand am intrat am vazut o lume complet diferita, buna, darnica si harnica, dar pe de o alta parte am vazut o lume ultra conservatoare, si ne deschisa la nou.
Un lucru care m-a socat a fost puternica homofobia a multor persoane. Nu stiu de ce se uraste atat aceasta chestiune. In Spania ii complet normal, persoanele se iubesc unele pe altele si acolo iubirea nu inseamna barbat si femeie, acolo iubirea inseamna barbat si femeie, barbat si barbat si femeie si femeie, pentru ca iubirea se exprima de diferite feluri, fiind doar una. Nu stiam ce inseamna homofobie si de ce exista pana nu am venit aici, in spania nu ii un comportament normal si vazut ura asupra homosexualitatii, relatiile intre acelasi sex sunt COMPLET NORMALE, si nimeni nu vede asta ca pe ceva rau. Sa nu spunem cand am auzit ca se foloseste cuvantul homosexual, sau gay, ca pe o insulta. Ce? De cand ii orientarea sexuala a caruiva este folosita drept jignire? M-am simtit contrariat rau.
De unde vine aceasta ura si de ce, ce aveti impotriva faptului ca doua persoane se pot iubi, indiferent de sexul lor?
|
Doua persoane se pot (si chiar e bine, si trebuie) sa se iubeasca indiferent de sexul lor (aici as adauga indiferent de varsta, statut social, IQ sau infatisare, asa cere religia ortodoxa).
Dar prin iubire se intelege cea curata nu cea sexuala, aici e problema.
In ortodoxie, unirea este permisa doar pt nastere de prunci. Pana si sotii daca nu vor copii, trebuie sa se abtina.
Motivul: dragostea trupeasca e o dragoste egoista, iar lupta crestinului este sa lase mandria si egoismul ca sa poata sa aibe bucuria ingerilor.
Chiar si in casatorie binecuvantata ar trebui sa se duca lupta de a fi mai apropiati sufleteste si cat mai putin sexual.
Iti dai seama ca in contexul acesta homosexualitatea e fix la polul opus, caci se propaga doar pentru placere.
Sa zicem ca Ion iubeste pe Gheorghe, asta e ok, pot locui impreuna, sa munceasca sa se roage, sa se ajute unul pe celalat. Aceasta se numeste monahism...
Dar cand Ion si Gheorghe traiesc pentru placere, deja nu mai e ok.
Pentru cine a trait fara Dumnezeu, atata sacrificiu pare absurd, de aceea recomand nu filosofarea ci traierea propriu zisa a invataturii (ti-l recomand pe Sf. Siluan Athonitul, scrierile lui, si pe Par Paisie Aghioratul ca lectura)
Dar chiar si asa oricine, oricum ar fi trait la viata lui isi da seama ca un om care nu e stresat de nici o pofta e un om bucuros si linistit, deci poate intelege cele de mai sus.
Asta e perspectiva corecta a lucrurilor.
Din pacate trebuie sa ne acceptam si minusurile, si anume ca multi dintre noi cei nedesavarsiti indraznim sa criticam si sa certam aspru, sa judecam si sa condamnam fara sa ne dam seama ca si noi avem egoism, si daca ni s-ar da prilej am face la fel sau chiar mai rau (desi acum ne mandrim cu sfintenia ca noi nu facem asa ceva).
Iar de aici reiese ca ii uram pe acei oameni, nu o pofta care ne-ar inrobi si ne-ar chinui.
Nu-i treaba usoara sa "dresezi" poftele oricare ar fi ele mici sau mari, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam si sa zicem ca e bine oricum, si sa mergem dupa cum bate vantul, dar nici sa-i sfasiem pe cei care sunt stapaniti de pofte sau de patimi mai evidente, caci si ei se chinuie, si de multe ori nu stiu ce sa faca si incotro sa o apuce.