Nu stiu cata intensitate pot avea in viata omului acesti vrajmasi vazuti si nevazuti,dar stiu ca uneori omul poate fi acaparat de o stare bizar de neplacuta,ca o surescitare nedorita care debordeaza de o energie nefolositoare.
Acum in luna noiembrie se implinesc 5 ani de zile de cand ceva s-antamplat in viata mea,ceva inexplicabil si groaznic de real.Trebuia sa plec in Japonia,insa parca nu ma tragea sufletul deloc sa plec atunci,era pentru a 4oara cand plecam.In drum spre Bucuresti,spre aeroport,parca ma speria gandul ca trebuie sa plec,fara absolut nici o motivatie care sa-mi justifice acea stare.Nu stiu de ce,dar nu-mi doream deloc sa plec,in sinea mea ma gandeam ca ar fi tare bine sa pierd avionul,sa fiu manata spre aceasta renuntare fara actiunea mea concreta.Dar n-am pierdut avionul si am plecat.
Am ajuns acolo,bucurie mare,imbratisari cu sora mea,cadouri....toate bune si frumoase,pana a doua zi,cand parca un uragan de simtire malefica mi-a cuprins intreaga fiinta,si-am inceput sa ma tem,sa ma tem violent cu intreaga mea fiinta.Inima imi batea puternic,extrem de puternic si repede,ca o tahicardie necontrolata.Transpiram si-mi vajaia intreaga ratiune,pentru ca totul vedeam negru si deznadajduit,cu un negativism cum nu mai intalnisem.M-am speriat,nu stiam ce-i cu mine,tocmai aceasta ma ingrozea,faptul ca nu cunosteam motivul trairii mele,aparute instantaneu in viata mea.
Am slabit atunci 4 kg intr-o saptamana,nu mai aveam vlaga,nu aveam pofta de mancare,si o zi tremuranda mi se parea ca o vesnicie care ma tine prizoniera in acea bizara stare de disconfort.Nu stiu,parca spuneai ca sunt dependenta de droguri si imi privam organismul de acestea(nu m-am drogat in viata mea,am dedus si eu aceste stari).Tot,dar absolut tot in jurul meu vedeam mi se parea atat de departe de realitatea din interiorul meu,oameni,fiinte,lucruri...!!!Ma chinuiam ca un leu in cusca,ma zbateam sa rezist,simteam ca-mi pierd mintile,iar cel mai rau era faptul ca nu intelegeam nimic din ceea ce mi se intampla.Aveam o senzatie ciudata ca nu exista nimic pe pamant care sa-mi poata ameliora situatia,simteam ca nici daca as evada si as pleca undeva,acasa sau altundeva,nu voi putea scapa de acea stare care ma dobora cumplit.Stomacul imi macina violent senzatii de emotii si simtiri negative,continuu ma rodea si aveam tendinta de-ai urmari starile,de-a fi atenta la el in fiecare clipa,ca o obsesie nasatula de interes.
Nu stiam ce se-ntampla cu mine,nu stiam cum sa ma tratez si ce sa fac,simteam doar ca innebunesc si-mi era cumplit frica de acest lucru.Nu puteam nici sa explic cuiva ceea ce se-ntampla cu mine,mai ales ca nici mie nu prea reuseam cu discernamant acest lucru.
Am avut caderi de calciu,iar teama ma impresura cu atat de multa satisfactie morbida,imi era cumplit teama,nu mai eram eu insumi.
Am vrut sa plec acasa,dar colac peste pupaza,m-am trezit ca agentia turistica care-mi eliberase biletele de avion,a gresit si mi-a dat bilete cu data fixa(fara posibilitate de schimbare a datei de retur,decat prin cumpararea integrala a unui alt bilet),bilete cu data fixa,fara ca macar sa le solicit astfel,si pe deasupra si cu taxa normala a biletului respectiv,biletele cu data fixa sunt ceva mai ieftine.Vai simteam ca nu mai am nici o scapare.Am dat o groaza de telefoane la Bucuresti la firma respectiva sa o lamuresc de greseala,sa-i rog sa o rectifice.Acestia bine-nteles ca o dadeau in gard,cum se-ntampla de obicei in Romania.Un lucru era clar,nu avea cum sa aiba astfel de bilete taxa pe care o platisem noi(plecam cu sora mea).In cele din urma s-a apelat la politie,etc,si dupa vre-o luna de zile am reusit sa dobandim,si cu ajutorul companiei Air France,sa dobandim modificarea biletelor pentru a ne putea intoarce in tara la data pe care o doream.
Am ajuns intr-un final acasa,eu locuiam singura in apartamentul meu(de 2 ani),insa tot la fel ma simteam,absolut nici o interventie din exterior,nici o schimbare nu-mi putea ameliora situatie.Si sufeream cumplit in tacerea casei si-a vietii mele.Simteam ca turbez,aceasta energie negativa nu dorea nicicum sa ma paraseasca.O zi era cumplit de lunga in constiinta mea afectata de atata deznadejde.Totul mi se parea serbad si pustiu,sau si mai rau decat atat,mi se parea un iad cocolosit in sufletul si corpul meu pe care nu le mai puteam controla.Ma chinuiam sa fac lucruri normale,chiar daca acea stare ma acapara permanent.Simteam ca ma pierd,inima si ficatul functionau intr-un ritm haotic si bolnav,ma dureau si ma apasau.Stomacul uneori parca ma sufoca cu senzatii de greata si anorexie.Nu aveam rabdare sa fac nimic,tremuram si ma agitam continuu,fara rost si fara temei.Uneori mi-aminteam de cuvintele tatalui meu,care cand fusese in viata ne blestema mereu pe noi copii lui,mai ales cand ai ignoram necesitatile sau cand refuzam sa-i dam bani de bautura,ne spunea;"sa aveti parte de bani cu sacii,dar de fericire niciodata!"Mi-am amintit intr-un mod apasator de aceste cuvinte ale tatei,mai ales ca intra-devar avem posibilitati multiple de imbunatatire materiala,dar nu ma mai puteam nicicum bucura de aceasta...nu le mai simteam rostul.
In cele din urma,un soc m-a descuplat de starea aceia,un soc,pentru mine puternic,a reusit sa ma scoata parca instantaneu din iadul dinlauntrul meu.Si-am incercat sa uit,uneori am incercat sa pun lucrurile cap la cap sa-mi pot gasi o explicatie acelei stari,pentru mine unice,din viata mea.Am avut si tendinta de-a pune acest mister pe seama unor eventuale farmece,fiindca prea nu-mi gaseam explicatia plauzibila si decenta pentru situatia mea.Mi-am explicat si spsv psihologic,adica am incercat,poate a fost sintomul unui atac de panica(dar nu exista motivatia,cel putin nu clara),m-am tot gandit,poate a fost vorba de lipsa unor substante chimice la nivelul creierului meu,fiindca inainte suportasem cateva luni un regim de slabire.Poate fusese socul locului unde in urma cu trei luni aflasem(eram in japonia)ca tatal meu este pe moarte,dupa care venisem imedit in tara si nu-l mai apucasem in viata.M-am gandit si la posibilitatea unor efecte adverse al unui sirop pe care-l luam zilnic,sub indrumarea mamei mele,compus din miere de albine si catina macerata in aceasta.Poate luasem acest sirop prea mult,fiindca ulterior am aflat ca de fapt acesta este un energizant.
Nu stiu ce-a fost,dar acea stare a recidivat sistematic,sau mai concret mi-a sensibilizat,parca iremediabil organismul,astfel ca in anumite perioade,mai cu precadere la astenii,reactionez la fel ca atunci,pur si simplu din senin,insa incer ca-mi controlez mai bine situatia,nemaifiind pentru mine aceasta o noutate.
Am o matusa care este extrem de invidioasa pe mine,mi-o spune clar in fata,si de cand eram mica am fost "lovita"sistematic de aceasta,pur si simplu nu ma sufera.De cand m-am mai maturizat si-am devenit independenta,nu a mai putut sa-mi faca nimic,si uneori o roade tare acest lucru.Din cate am inteles are o prietena "fermecatoare",si m-am gandit,asa printre randuri,si la posibilitatea ca aceasta sa nu-mi facut ceva ca sa fiu atat de nefericita...in fericirea mea,pentru ca dpdv material nu ma pot plange,si nici de sotul meu.Nu stiu ce-a fost acea stare care mi-a declansat infernul,la un moment dat,si poate n-o sa stiu niciodata,insa am invatat profund ca viata este o lupta,O MARE LUPTA pe care suntem datori prin constructia noastra sa o ducem,cat mai cinstit posibil,chiar daca in lupta nu prea exista legi,in cea interioara intervine intotdeauna ratiunea.
|