Citat:
|
În prealabil postat de andu_81
pot sa te informez,ca am stat in manastire,iar ceea ce am vazut acolo am fost dezgustat........incerci sa-mi pui pumnul in gura,ci ma si acuzi de niste lucruri,de care nu i cum sa le stii daca sunt adevarate sau false. eu doar am incercat sa ridic o problema reala cu care se confrunta Biserica noastra. credeam ca prin acest forum as putea sa-mi aflu si sa-mi indrept neputintele si nevoitele.va multumesc pt. intlegere. cat priveste,de ce ma semnez 'cu smerenie'===tocmai de aceea casa nu ma intelegeti gresit, si ca nestiinta mea sa nu provoace tulburare su fletelor voastre.
cu smerenie
andu
|
In primul rand ca nu poti sa acepti o evidenta! Si anume ca pacatul este omni-prezent!
Sincer imi pare foarte rau ca experienta manastirii a fost pentru tine atat de traumatizanta! Este foarte grav ca zelul nostru pentru Dumnezeu cunoaste astfel de caderi, de traume, rani grave (poate chiar cauzatoare de moarte!)Dumnezeu sa ne fereasca cu Pronia Lui! (Pentru ca inclusiv citarea aberanta din Sfanta Scriptura, ca de altfel tot ceea ce tin chiar de bine si de Dumnezeu, trebuie aplicat si luat cu intelepciune si "dreapta chibzuinta"; un Sfant Parinte dupa ce insira toate virtutile crestinesti, si toate bunatatile Duhului Lui Dumnezeu, si cele materiale si cele morale, spirituale, barbatia, discernamantul, curajul, credinta, nadejdea, chiar dragostea!!!:rolleyes::), concluziona totusi cel
mai important lucru in viata monahala si nu numai, ramane dreapta chibzuinta!)pentru ca iubirea este o prapastie de smerenie, si cine altul decat Mantuitorul Nostru Iisus Hristos, a Caruia este Slava, Cinstea si Inchinaciunea impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh in vecii nesfarsiti, cine in afara de Iisus Hristos, are toata inaltimea si toata adancimea, in Duhul Sfant!
Si nu uita ca pacatul este omni-prezent, pentru ca ispita trebuie sa vina, dar.....Dumnezeu sa nu ne lase intr-u cadere!
Cat despre ceea ce spui tu ca "ti-am pus pumnul in gura"! O iau ca pe o afirmatie a faptului ca intr-adevar ceea ce ai trait, te-a afectat sufleteste, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, aceasta rana poate sa ti-o fi provocat singur, prin ne-ascultare, pentru ca din cate cunosc eu
pentru a putea pune inceput bun in viata monahala, ar trebui urmate cele trei sfaturi (e clar ca sunt profilactice! pentru ca-i mai usor sa previi decat sa vindeci!) sfatul ascultarii, sfatul curateniei, si sfatul saraciei de buna voie!
Si inca alte multe lucruri din-launtrul tau si din afara ta trebiue sa cunosti, si atunci vei intelege omni-prezenta pacatului, in-launtrul tau si in afara ta,
de-o-potriva, in viata monahala si in viata mireneasca!
Problema reala pe care o pui tu (si care nu este de loc absoluta, asa cum o vezi tu si vezi sa nu cazi in gnosticism in erezie, adica iar in pacat!) este ceea ce spuneam in alta parte, raul nu este principiu, nu exista, nu este creat, nu este Dumnezeu, nu este absolut, este asemenea unei rani, a fost facut(a) (chiar ti l-ai facut singur (raul)!), a produs rana, si pentru ca zilele omului de la Dumnezeu sunt tot cu ajutorul Lui al Proniei Duhului Sfant, vindecam rana (daca nu am fost in stare sa aplicam profilaxia, cu discernamant, rabdare, dreapta chibzuinta si intelepciune!), si desfiintam raul!
Totusi ma intreb care Parinte da pruncului sau daca nu-i intarcat, hrana tare???????:(:(:( Dar daca pruncul nu-i cu-minte, si nici cu luare-a-minte! Si veghea parintelui sau indeajunsa, atunci sa nadajduim in Pronia Lui Dumnezeu, cea a toate veghetoare!
Problema pe care o pui tu
nu este a Bisericii altminteri nu stii ce-i aceea Biserica, si iarasi afirmi fiintialitatea raului, ceea ce este ca sa ma exprim delicat, un ne-adevar!
Am spus mai sus citand Scripturile si pe Sfantul Ioan Climax, ca dragostea este o prapastie de smerenie, si iarasi smerenia este o prapastie de dragoste, dar tu afirmi mai degraba o stare de ne-iubire judecandu-i pe ceilalti, pe cei din manastire in speta (de aceea am spus ca tu nu intelegi ce este aceea Biserica, al carei cap este Iisus Hristos, si despre Care tu afirmi ca are probleme (ca duhobortii!-adica luptatorii mpotriva Duhului Sfant, dar vezi ca Acela-I (Duhul Sfant) "Vistierul Bunatatilor si Datatorul de Viata!))!
Oare nu te-a iubit nimeni acolo, sau tu nu iubesti pe nimeni, si atunci cum poti sa-L iubesti pe Dumnezeu, si sa te invrednicesti de Viata Monahala, sau chiar de cea mireneasca??????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!:(? ??
Si mai este ceva, VIATA MONAHALA este minunat de usoara si de frumoasa, si stii de ce? pentru ca gandesc eu, Il ai ca sef pe Dumnezeu, si atunci cu ajutorul Lui, al semenilor, savarsesti binele (si in viata monahala si in mirenie!)! Si ma intreb eu, cine nu isi doreste ca cele ce le face sa fie spre slujba si binele sau si al celorlalti, spre multumirea si slava Lui Dumnezeu Cel in Treime inchinat si marit, Tatal, Fiul si Sfantul Duh. si acum si pururea si in vecii vecilor.Amin.
Din cauza tuturor acestora spui tu ca iti pun pumnul in gura? Vezi mai este o vorba, in Scriptura, o Spune Mantuitorul
"faceti voua altora ceea ce vreti voi sa va faca voua altii!"