Sfânta Masă în flăcări
În secolul trecut , în Asia Mică, a trăit un preot sfânt, părintele Ioan. Era căsătorit, avea copii și era din Ghelverul Capadociei. În zilele de rând muncea pe câmp, în timp ce duminicile și sărbătorile slujea în biserică.
La Sfânta Liturghie aproape întotdeauna izbucnea în lacrimi și bocete. În timpul sfințirii Sfintelor Daruri, plânsetele lui erau auzite de toată lumea. Cântăreții cântau „Pe Tine Te lăudăm” cât de rar puteau însă el întârzia chiar și 15 minute, poate și mai mult. Astfel și ei repetau cântecul de 5-6 ori.
Odată au spus epitropilor problema lor iar aceștia, la rândul lor, au spus-o părintelui.
- Părinte Ioane, deseori întârzii în timpul Sfințirii Darurilor. Cântăreții și poporul așteaptă afară mult timp. Nu poți să spui rugăciunea mai repede, ca să nu se facă zarvă?
- Cum o să se facă asta?
- Este ușor. Atunci când ești în genunchi, să te ridici să sfințești Cinstitele Daruri, să spui rugăciunea și să termini.
- Rugăciunea o știu, dar nu pot.
- De ce nu poți, părinte? Iertați-ne, dar nu este greu.
- Aceasta nu depinde de mine, a răspuns părintele Ioan. Când încep să citesc rugăciunea, Sfânta Masă este înconjurată de un foc dumnezeiesc care ajunge la înălțimea de 2-3 metri. Așa că nu pot să mă apropii și să tai Sfintele Daruri. Mă cuprinde frica și groaza. Nu știu ce să fac. Cad atunci la pământ, plâng și implor pe Domnul să înlăture focul, ca să continui. După aceea ridic ochii. Dacă flăcările au dispărut, mă ridic și continui, dacă nu, atunci continui implorarea cu lacrimi și bocete până se stinge focul. Câteodată flăcările se dau în dreapta și în stânga și atunci pot să continui.
Ascultând creștinii acestea nu l-au mai deranjat niciodată. Era și foarte evlavios și deosebit de atent când slujea. De aceea în parohia lui veneau la biserică mulți credincioși din alte sate, care mergeau pe jos ore întregi ca să ajungă. Câteodată veneau la Liturghie o mie de credincioși, poate și mai mulți. Și toți aceștia plângeau și ei. La sfârșitul Liturghiei, podeaua bisericii era așa udată de lacrimi, încât ziceau că a turnat cineva apă.
(Minuni și descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumenița, 2000, pp. 70-71)
|