Subiect: Istorii cu talc
View Single Post
  #1232  
Vechi 19.03.2019, 00:18:49
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.887
Implicit

A existat odată un om atât de sfânt încât până și îngerii se bucurau văzându-l. Cu toate acestea, el nu avea nici cea mai mică idee de faptul că este un sfânt. Își vedea liniștit de treburile zilnice, împărțind în jur bunătatea la fel de inconștient cum își răspândesc florile parfumul lor și becurile de pe stradă lumina lor.
Sfințenia lui consta în faptul că el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea în față, privind-o ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară. De aceea, el vedea dincolo de aparențele exterioare, în însăși esența ființei, acolo unde oamenii erau inocenți și nevinovați, și mult prea ignoranți pentru a ști că greșesc. De aceea, el îi ierta și îi iubea pe toți deopotrivă, fără să i se pară însă nimic ieșit din comun în atitudinea lui, căci ea nu era rezultatul unei decizii, ci al felului în care îi privea el pe oameni.
Într-o zi, un înger i-a spus:
– Dumnezeu m-a trimis la tine. Poți să îmi ceri orice vei dori și dorința îți va fi îndeplinită. Vrei să primești darul vindecării?
– Nu, a răspuns omul. Aș prefera să-L las pe Dumnezeu să vindece el însuși.
– Vrei să ai puterea de a-i aduce pe păcătoși înapoi, pe drumul cel drept?
– Nu, a spus el, nu am eu dreptul să ating inima omului. Acest drept divin le este rezervat numai îngerilor.
– Vrei să fii un model de virtute, pentru ca oamenii să fie atrași de tine și să te imite?
– Nu, a răspuns sfântul, căci în acest fel aș deveni centrul atenției.
– Atunci ce dorești?, a insistat îngerul.
– Grația lui Dumnezeu, a răspuns omul. Dacă voi dispune de această grație, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodată.
– Nu, trebuie să-mi ceri ceva miraculos, i-a spus îngerul. În caz contrar, o asemenea însușire îți va fi distribuită în mod obligatoriu.
– Bine, în acest caz iată ce doresc: lasă binele să se facă prin mine, fără ca eu să devin conștient de acest lucru.
De aceea, Dumnezeu i-a dăruit următoarea calitate: umbra sa căpăta puteri vindecătoare, dar numai atunci când cădea în spatele lui. În acest fel, bolnavii care cădeau sub incidența umbrei sfântului – dar numai dacă acesta era cu spatele la ei – erau vindecați pe loc, pământul devenea fertil, izvoarele țâșneau, iar fețele celor doborâți de greutățile vieții se colorau din nou.
Sfântul nu știa însă nimic din toate acestea, căci atenția celor din jur era atât de centrată asupra umbrei încât ei au uitat de omul care o răspândea. În acest fel, dorința lui de a face bine fără să știe nimic de acest lucru s-a împlinit cu prisosință.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote