[Mihnea Dragomir]

Cred că sunt trei lucruri importante de făcut în acest caz:
-spovada, aşa cum au spus şi cei care au scris înaintea mea. Întrebarea care se ridică este: de ce trebuie să ne spovedim într-un asemenea caz, în care nu există păcat, ci o nefericită întâmplare cu triste urmări ? Răspunsul acesta este: nu există întâmplare. Nici un fir de păr din capul nostru nu este pus în mişcare în afara voii lui Dumnezeu, iar un asemenea lucru cu atât mai puţin. Poate că s-a "întâmplat" din cauza unor păcate mai vechi, sau a unei stări sufleteşti datorită căreia Dumnezeu devine mai puţin prietenos, mai puţin dispus să ne ajute. De aceea trebuie să ne facem un examen de conştiinţă şi să ne spovedim în toate situaţiile în care o nenorocire, pe care nu am dorit să o provocăm, ne loveşte. În limbaj catolic, ar putea fi vorba de o pedeapsă temporală. Nu mai ştiu exact capitolul şi versetul din Cărţile Regilor în care se relatează cum dreptul David L-a mâniat pe Dumnezeu printr-un păcat grav, de care David se căise. Dumnezeu l-a iertat pe David, dar l-a şi pedepsit cu pierderea fiului lui născut nu de mult. Părerea mea este ca, în cadrul examenului de conştiinţă, să apelaţi la un îndreptar de spovadă. Se găsesc unele şi pe Internet.

-rugăciunea. Atât pentru dv, cât şi pentru copil. Deşi trebuie să privim cu speranţă soarta copilului atât de prematur luat, totuşi este bine să ne rugăm pentru el: lui Dumnezeu Îi place mereu când ne rugăm, şi mai ales când ne rugăm pentru ceilalţi.

-grija ca să nu se piardă următoarea sarcină. Mai exact, sunt necesare atât măsuri în ordine vizibilă (un control medical general şi aplicarea unui set de măsuri preconcepţionale de prevenţie) cât şi în ordine nevăzută (rugăciune şi, poate cel mai mult, o Sf Liturghie cu această intenţie).

Lăudat fie Isus !