Citat:
În prealabil postat de ioanacluj
Am nevoie de acordul mamei ca principiu. Am fost foarte unite amandoua. Ma doare sufletul sa o vad plangand, dar in acelasi timp sunt sigura de ceea ce fac. Poate ca incerc prea multe. Pana la urma ma voi casatori cu riscul rupturii de mama mea, dar preferam sa nu fie asa.
Am intrebat pe forum pentru a primi si alte pareri decat cele pe care le am eu sau mama mea.
Vroiam sa vad daca, niste persoane religioase, pot sa ma inteleaga sau chiar fac un asa mare pacat incat nu pot fi inteleasa.
Vroiam sa inteleg de unde vine atata inversunare si poate vroiam sa ma apropiu si de ortodoxism prin voi. Intotdeauna am refuzat apropierea de biserica. Asta nu inseamna ca am refuzat apropierea fata de dumnezeu. Eu am avut probabil ghinionul sa intalnesc doar habotnici in aceasta religie. Am intalnit putini oameni care sa cunoasca si sa respecte cu adevarat invataturile bibliei. Cei mai multi pe care i-am intalnit faceau ca mama mea (si dupa cum imi spunea o matusa) " da-mi doamne ceea ce crezi tu ca e bine pentru mine, dar asa cum vreau eu"
De fapt cred ca incerc sa ma impac cu mine. Nu stiu, sunt multe ganduri usor confuze. Dar nu ma indoiesc de faptul ca vreau sa ma marit cu el. Ma doare sufletul ca asta poate insemna ruptura cu parintii mei, dar.................nu pot trai toata viata cu ei .......
|
Daca exista iubire este cel mai important. Dincolo de trecut lui nefericit, iubirea poate transforma persoane astfel incat se poate ajunge la o forma de vietuire cum minunat spune Sfantul Apostol Pavel"barbatul necredincios se poate mantui prin femeia credincioasa".