Se spune ca astazi, orice oferta din exterior trebuie supusa la proba de foc a indoielii. Ca traim intr-o lume a imaginii, a etichetei si reclamei, si astfel, ne vine greu sa credem ca mai exista lucruri, oameni sau oportunitati care sa nu ne pretinda ceva intr-o forma mai mult sau mai putin mascata. Omul de azi este un om al indoielii. Apostolul Toma devine pentru el un model. Astfel, omul modern tinde sa urmeze modelului Sfantului Toma, care, pana la urma, nu a fost respins, ci a avut sansa de a se intalni cu Iisus cel inviat. Eu inclin sa raman la comentariul Sf. Chiril al Alexandriei catre nu exclude supozitia ca Toma credea deplin in invierea lui Hristos, dar socotea ca El Se afla intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Cand el spune: "daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor". Insa, Mantuitorul spune ca mai fericit este cel ce nu a vazut si a crezut. Ceea ce-mi da sa cred ca Apostolul L-a cautat cu acesti ochi, ori el trebuia sa-L caute cu alta vedere: cea duhovniceasca. Voi ce puteti spune despre acest caz?
|