Citat:
În prealabil postat de windorin
Cand ne cuprinde duhul rau al plictiselii, si nu putem alerga la rugaciune, sa alergam la un om, oarecare (ruda, vecin, prieten) si sa iesim din casa.
[COLOR=darkred]Plictiseala este alungata de Dumnezeu, de om de langa noi si de natura ![/COLOR]
|
Plictiseala este lipsa de sens si slabire a relatiei. Atat timp cat pierd sensul relatiei cu Dumnezeu, cu cel de langa mine sau cu natura, nu pot scapa de plictiseala.
Ea nu este conditionata intotdeauna de singuratate caci ma pot plictisi in prezenta lui Dumnezeu, a semenului sau in mijlocul naturii. Aceasta este latura sa cea mai urata: plictisit fiind, ajung sa "marginesc" pana si pe cele nemarginite.