[cristiboss56]

ZĂMISLIREA SFÂNTULUI PROOROC, ÎNAINTEMERGĂTOR ŞI BOTEZĂTOR IOAN
23 septembrie

Astăzi să cuprindem cu privirea gândului taina minunată vestită prin îngerul darului. Din cea neroditoare răsare mlădiţa cea aducătoare de roadele pocăinţei şi din părinte înaintat în vârstă răsare steaua cea prea frumoasă ce risipeşte întunericul celor gârboviţi de păcate. Luceafărul pustiei răsare din cei bătrâni şi înnoieşte sufletele oamenilor prin pocăinţă. Bucurie aduce cinstiţilor săi părinţi cel ce a dezlegat nerodirea Elisabetei şi sufletele sterpe le-a adăpat la izvorul pocăinţei.Astăzi, să ne bucurăm împreună cu Sfânta Elisabeta şi cu cinstitul Prooroc Zaharia, aducând florile laudelor celui ce a binevoit să răsară pământului ca o Floare a virtuţilor îngereşti, chemând cu mireasma pocăinţei pe toţi cei împovăraţi cu necurăţia păcatului. Să săltăm cu îngerii, căci cel ce se va arăta înger în trup este adus în lume prin rânduiala smerită a firii omeneşti. Scară a pocăinţei tuturor se face cel ce toată viaţa este gătit de mâna Tatălui să întâmpine pe Cel Ce S-a pogorât pe Scara smereniei şi ne-a arătat nouă chipul desăvârşit al vieţuirii îngereşti. În pântecele binecuvântat al Elisabetei se zămisleşte ca într-o casă cel ce va îmbrăţişa lărgimea pustiei şi va moşteni palatul slavei îngereşti. Cu gânduri iubitoare înconjoară Zaharia pe cel ce s-a zămislit, aşteptând naşterea lui, ca bucuria să-i fie deplină şi să şi poată glăsui cuvânt proorocesc izvorât din adâncul inimii. Înaintea minunii celei mari, a naşterii Înainemergătorului, zămislirea este pecetluită cu tăcerea, dar se dezleagă nerodirea inimilor noastre ca să lăudăm arătarea începutului bucuriei. Focul iubirii dumnezeieşti a ars legătura nerodirii Elisabetei şi din focul iubirii părinţilor a răsărit Făclia iubitoare a înţelepciunii, Proorocul şi Înaintemergătorul Domnului, care a luminat inimile credincioşilor cu razele gândurilor de pocăinţă. Din maică mai înainte stearpă răsare cel ce cu securea pocăinţei taie toate gândurile sterpe ale inimilor şi-i luminează pe cei orbi ca să meargă pe calea Vieţii. Astăzi, cel ce a dezlegat prin tăria cuvântului lui toată legătura nedreptăţii se zămisleşte în pântecele maicii sale dezlegând ocara nerodirii ei. Deci, rugându-l să izbăvească şi sufletele noastre din defăimarea nerodirii faptelor bune, să ne îndreptăm privirea inimilor spre izvoarele pocăinţei şi să cântăm cu fluierul Cuvântului celui ce cu naşterea sa a adus bucurie Părintelui ceresc şi lumii îngereşti, dar şi celor de pe pământ: ,, Bucură-te, Sfinte Înaintemergătorule Ioane, Bucuria drepţilor tăi părinţi, cel ce cu ploaia rugăciunilor tale ai făcut să se zămislească şi în pământul inimilor noastre gândurile dumnezeieşti ale pocăinţei !”.