În prealabil postat de mehiel

As dori sa va povestesc o intamplare la care as dori daca este posibil un raspuns.
Acum 4 ani in urma eram foarte indragostita de un barbat. El este cu 14 ani mai mare decat mine. Desi impartaseam acelasi sentiment nu reuseam niciodata sa stam impreuna, parca destinul nostru nu ne permitea acest lucru.Il consideram sufletul meu pereche...si desi incercam din rasputeri sa ma apropii de el nu reuseam niciodata. In ce sens: nu reuseam sa-i vorbesc, nu reuseam sa spun ceea ce simpt si eram intr-atat de agitata incat sufletul meu vibra, atat de intens incat nu reuseam sa mai pronunt nici un cuvant. Va jur ca niciodata in viata mea nu am avut ocazia sa simpt ceea ce simpteam pt el. Il cunosteam din totdeauna...si nu am confundat niciodata sentimentele! Pana aici nimic de neobijnuit. M-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea puterea sa depasesc acest lucru, aceasta emotie neobisnuita...dar pentru un timp nu mi s-a intamplat nimic. Sufeream mult pentru ca il vedeam din ce in ce mai rar!!Atunci bunica mea mi-a dat o carte despre viata Sfintei Xenia. M-am rugat Sfintei timp de mai multe saptamani si o imploram sa ma ajute cu lacrimi in ochi, sa pot sta langa barbatul pe care il iubeam mai mult decat orice. Si intr-o seara de august mi s-a intamplat un lucru foarte neobisnuit...pe care nu o sa-l uit niciodata.Imi amintesc ca era luna plina si ca era o noapte foarte luminoasa! Am dormit cu carticica Sfintei sub perna sperand intr-o minune.Si ceva in noaptea aceea s-a intamplat...
In acea perioada in vizita la mine sa vina matusa mea.Am dormit amandoua in aceeasi camera!
Pe la vreo 3.30 m-am trezit.Nu stiu de ce...si am observat in dreptul ferestrei 2 lilieci!Care in momentul in care m-am ridicat au venit spre mine si din zbor mi-au atins parul.M-am speriat tare si am inceput sa strig.Am trezit-o si pe matusa mea! Lilieci zburau se obreau pe usa sifonierului din camera si apoi veneau din nou spre mine! Nu ar fi fost neobisnuit acest lucru daca nu mi-as fi dat seama ca defapt doar eu ii vedeam,matusa mea nu vedea numic!Si nu erau un vis sau o fantezie! Ii auzam ma atingeau...erau acolo!!De trei ori au facut acest zbor si din lilieci s-au transformat in porumbei albi.Va jur ca ceea ce va povestesc nu am mai spus la nimeni! Pana si matusa mea a ramas uimita,ea nu a vazut si nu a auzit nimic!Dupa ce au zburat pe fereastra am simptit o mana care ma mangaia pe spate ca si cum m-ar fi linistit!Dupa cateva zile am iesit impreuna cu barbatul pe care il iubeam: ne plimbam si la un moment dat deasupra noastra la distanta foarte mica a zburat un porumbel alb! Nu am sa uit niciodata ceea ce mi s-a intamplat!Eu si cu el nu suntem impreuna nici azi! Inca mai sper ca ceea ce mi s-a intamplat a fost un semn care intr-o buna zi o sa se adevereasca! Voi ce credeti??