Fara sa para a lauda, eu am inceput sa iubesc Psaltirea si s-o inteleg mult mai tarziu dupa ce am inceput s-o citesc. Mi se parea greoaie si ii gaseam tot felul de "hachitze". Imi amintesc chiar ca am evitat sa citesc o catisma la primul grup de rugaciune, numai fiindca nu imi "cadea" mie bine cum suna, si am preferat sa citesc Paraclisul.
Mai tarziu am inceput totusi sa citesc, nu din placere, ci din obligatie. Abia dupa ce am ajuns la Sihastria si am inteles cum stau lucrurile, parca mi s-a aprins un beculet in minte. Mai apoi am descoperit si inregistrarile preotului Mircea Stoleriu (pe care le-am adaugat la semnatura) si le ascult cat se poate de des. Astfel mi se pare o delectare sa le asculti si sa le intelegi cu adevarat!
Le recomand cu caldura orisicui, dar luati seama si la modul de viata pe care il duceti. Daca ceva nu e chiar in regula, s-ar putea sa aveti probleme, fiindca Psaltirea nu face casa buna cu... stim noi cine!...