[georgeval]

Dupa cantarea stihurilor de la „Doamne, strigat-am“, randuiala Vecerniei prevede ca la strana sa urmeze o cantare care incepe cu „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh“. in timpul acestei cantari preotul deschide usile imparatesti. Urmatoarea cantare de la strana va incepe cu „si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin“. in timpul acestei cantari are loc „Intrarea mica“ sau „Vohodul mic“, adica o procesiune a preotului pornind din fata sfintei mese pana in mijlocul naosului. Semnificatiile Vohodului mic (numit si „iesire“ cu cadelnita sau cu Sfanta Evanghelie) sunt puse in legatura cu evenimentul intruparii Domnului din Fecioara Maria, invatatura dezvoltata in special in textul care se canta de catre strana in timpul Vohodului.

Deschiderea usilor imparatesti inaintea Vohodului simbolizeaza redeschiderea raiului pentru om, prin intruparea Fiului lui Dumnezeu.

La vohodul cu cadelnita, Persoana Mantuitorului este reprezentata de catre preot, care, prin punerea felonului, inchipuie actul imbracarii firii omenesti sau al intruparii Fiului lui Dumnezeu. La Vohodul cu Sfanta Evanghelie, Mantuitorul este simbolizat prin aceasta sfanta carte, ca una care cuprinde viata si activitatea Sa de la nastere pana la inaltare.

Iesirea preotului din altar inseamna pogorarea lui Iisus in lume; oprirea in mijlocul bisericii, inclinarea capului si rugaciunea tainica a „intrarii“ amintesc de ramanerea Mantuitorului in mijlocul oamenilor, smerindu-Se pana la jertfa de pe Cruce.

Sfantul Simeon al Tesalonicului invata ca „intoarcerea din nou si intrarea in altar inseamna ca (Domnul) S-a inaltat de pe pamant la ceruri si S-a suit acolo de unde a venit, cu trupul pe care l-a luat... Vohodul Vecerniei inseamna totodata si pogorarea lui Dumnezeu, care va fi in veacul cel de apoi“.