Imn Eminescului
Starea a doua
Erai pe-atunci copilul cu plete zburatoare
Mirat de câte’n lume din vis pot sa coboare.
Intrau cu tine’n fi'nta si’n fruntea ta’nvârstate
Nalucile din sânge cu veacuri lungi în spate.
Eresurile carnii cu sufletu’n raspar
Se schimba azi la fata’ntr’un singur adevar.
Cine-ar putea sa nege ca’n ochii tai adânci
Undeste învierea izvoarelor din stânci?
Treapta a doua
Miresme tari ti-adie pamântul astei patrii.
Izvoarele suspina si codrii negri plâng.
Hai-hui pornesti cu dorul, colinele se frâng,
Asiric ti se’nchina ca niste idolatri
Inaii si Ceahlaii – si cerbii din Parâng.
bucura-te somn al brazdei roditor de spic înalt
bucura-te noapte-adânca ce-si ia soarele cu-asalt
bucura-te bob de spuma bubuind prin besne sparte
bucura-te soapta’n care se dau stâncile de-o parte
bucura-te ca secunda’n veacuri vaste se dezghina
bucura-te Radacina !
bucura-te trunchi al slavei drept si dârz prin viituri
bucura-te umbra larga cât o tara de paduri
bucura-te nor de aur peste dulce Românie
bucura-te print de roua rourat în moarte vie
bucura-te ca te’mbie de sub glie sfânt alai
bucura-te’nvesnicirea Eminescului Mihai!
|