[vsovivivi]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Unde mai exact scrie în Sfînta Tradiţie că Iadul e în centrul Pămîntului? "Cele mai de jos" care sînt "dedesubt" indică doar direcţia, nu spun nimic de vreun centru.

Nu pricepeţi oare nici acum că Domnul grăieşte Duhovniceşte şi în conformitate cu Duhul care vă va călăuzi şi pe voi în tot Adevărul?

Mie îmi este clar că este vorba de creaţie şi de locuitorii ei aflaţi în ceruri, pe pământ şi mări, şi sub pământ şi în ape.

Voi sunteţi robiţi mai mult de sofismul materialist, şi puneţi accent pe viziunea voastră heliocentrică sau geocentrică prin care credeţi în sfericităţi, în modelele necredinţei ştiinţificilor, şi credeţi uşor fiindcă sunteţi urşuratici, căci dacă n-aţi fi aşa, atunci aţi lua în serios ce scrie în scriptri şi observaţiile pe care le puteţi face şi apoi puteţi constata singuri (ortodoxia) privind prin ochii credinţei şi ai înţelepciunii, căci toate mărturisesc Înţelepciunea Creatorului.

Eu am încercat să vă explic pe îndelete şi să vă dăruiesc de sus, căci de acolo l-am primit şi eu, modelul ochiului cel drept al lui Dumnezeu după care a fost făcută Creaţia, ochi care vede în ascuns în cele ascunse ale inimii căci toată creaţia este o inimă bună, finită, mică şi frumoasă, dar trebuie avut în vedere că Apocalipsa este în derulare unde scrie că 'Noi le vom face pe toate'.Amin

Şi trebuie avut în vedere că toate sunt duble, Duhovniceşti şi Trupeşti, Nevăzute dar care se vor vedea căci sunt Adevărate şi Văzute care nu sunt adevărate şi vor arde căci sun vremelnice şi trecătoare: Cer văzut şi cer nevăzut dar care se vede cu ochii Duhovniceşti, Pământ şi mări văzute dar şi nevăzute, subpămând şi sub ape care se văd şi care nu se văd, căci omul are doi ochi trupeşti şi doi duhovniceşti, şi aşa cu toate simţurile şi simţirile, deci este vorba că în aceleaşi locuri şi în aceiaşi oală sunt câte două din fiecare.

Iar cele ce vor fii şi care sunt veşnice sunt mai Adevărate ca cele vremelnice deşi pare că ar fi invers. Unii sfinţi vedeau în aceleşi timp ambele existenţe, căci ei aveau credinţă şi iubeau sfinţenia Lui Dumnezeu până o trăiau desăvârşit, şi o mai iubesc şi astăzi şi o vor iubi mereu, căci cine a gustat din Har va duce mereu dorul Celui Minunat şi Bun cu Adevărat care iubeşte desăvârşit desăvârşindu-se împreună cu credinciosul, cu omul, prin răbdare, căci este scris: 'Prin Răbdare veţi scăpa sufletele voastre' de frică şi viclenie, de rău, de necredinţă, de mândrie, de dezbinare, de lăcomie, de dragostea pismaşă şi egoistă şi vătămătoare şi urâcioasă care caută funcţii ca să se răzbune pe păcătos şi nu pe nărav ca nebunul.

Dar cele văzute contează şi ele chiar dacă sunt trecătoare căci şi în funcţie de ele, de curăţenia lor cele nevăzute care se vor vedea şi se vor înveşnicii vor fi spre judecată şi fericire sau spre osândă şi chin... şi chiar tablele legii erau două, parte duhovnicească şi parte trupească reglementată cu dreptate şi abea în Harul Domnului nu este lege căci acolo este numai dragoste curată şi jertfelnică, credinţă şi bunătate şi ascultare, semerenie şi desăvârşire prin răbdare şi mai este nevicleană libertate deplină în umilinţă şi taină sfântă, căci acolo guvernează legea SFINŢENIEI.