Parintele Ilarion Argatu a fost preot de mir, a avut cinci copii si s-a calugarit in jurul varstei de 60 de ani, dupa ce a ramas vaduv. A scris o carte cu recomandari pentru diverse situatii. Unii il apreciaza, altii au alti indrumatori, ca peste tot.
In ceea ce priveste lehuzia, in vremurile vechi, fetele "mergeau de nurori" dupa casatorie, in sensul ca se mutau in casa socrilor, unde unele munceau foarte greu, iar cand erau insarcinate de multe ori erau duse la munca pana in ultimul moment, cand ajungeau sa nasca in camp.
Ca autoritate principala, biserica a instituit niste masuri de ocrotire a femeii, iar una dintre ele este interdictia ca lehuza sa paraseasca ograda casei si sa care apa cu cobilita, vreme de 40 de zile dupa nastere. Scopul era ca femeia sa fie ferita de munca si efortul de a ridica greutati, ca sa nu piarda laptele din cauza efortului fizic si sa nu faca vreo hemoragie. Dar pentru ca aceste reguli sa fie acceptate fara cracnire de catre familii, legea asta a fost bazata pe argumente de natura a fi intelese la nivelul la care se afla societatea atunci. Dar asta nu insemna ca lehuzele stateau in casa si se exfoliau crescand spiritual
. Ele aveau grija de casa si de copii, dadeau mancare la pasarile de curte, gateau pentru familia aflata la camp, ingrijeau micile gradini de legume de langa casa si stateau la taclale la gard cu vecinele. Doar ca nu ieseau din curte si nu carau apa sau alte greutati. O alta masura de protectie a femeii este ca la lauza care a nascut, toate rudele, vecinele si prietenele mergeau in vizita cu mancare gatita si in cantitati consistente, asa incat ea sa lucreze cat mai putin. In vremurile acelea, laptele matern era singura sursa de hrana, vitamine si antoicorpi pentru noul nascut, asa incat biserica a facut reguli clare de protejare a celor doi. Dar asta tine de iubirea de semeni si nu de misoginism mascat, asa cum au deturnat unii.
Din pacate, acest gen de reguli sunt urmate ad literam si acum in unele familii, asa incat o vecina de-a mea a cam luat-o razna dupa ce a stat incuiata 40 de zile intr-un apartament de bloc, pe o vreme primavarateca superba, iar la final era ca scoasa de la Jilava si plangea intr-una.
In cazul meu, eu am ales sa nu stam in casa decat cateva zile, vreo saptamana, dupa care am iesit la soare, dar nu in prezenta altor persoane care ar fi putut transmite boli. Ba mai mult, dupa doua saptamani, dat fiind faptul ca socrul meu era in risc de infarct miocardic, l-am rugat pe preotul din cartier sa ne faca o rugaciune si am calatorit in alta localitate, ca sa vada copilul, ca riscam sa il avem pe constiinta daca nu i-l duceam.
Mai e si regula cu menstruatia. E o perioada de purificare lunara a uterului in care nu s-a prins niciun embrion si care se pregateste cu tesut nou si irigat, pentru urmatoarea ovulatie, atata tot. Dar dat fiind faptul ca pe vremuri nu erau absorbante si nici macar chiloti, femeile foloseau niste benzi de panza si uneori ramaneau pete in urma lor, asa ca era de bun simt sa nu se fatzaie pe covoarele din biserica.
Poate ar fi bine sa nu ne tragem naframile peste ochi si sa ne autostigmatizam cu necuratii si alte bube pe care de fapt nu le avem …
Imi cer iertare ca poate voi supara pe cineva, dar cand citesc din cand in cand pe aici unele comentarii , devin din ce in ce mai constienta de faptul ca am un duhovnic minunat, echilibrat chiar daca traieste mai mult pe inima, si foarte sanatos emotional.
Doamne ajuta ! Pace si bucurie.