Citat:
În prealabil postat de Intrarea Vagonului
ce legatura au furnicile si albinele din Harap-Alb si alte povesti similare, cu Sf. Sacramente? Sincer, imi e greu sa vad pe Cineva, adica pe Sf. Sacrament, simbolizat prin ceva atat de...nepersonal, ci hive-mind, cum sunt acele fiinte atat de harnice dar atat de clasic si evident lipsite de "a fi persoana".
|
Sper ca esti de acord ca distanta ontologica dintre persoanele noastre si furnici, ori albine, este mai mica decat distanta ontologica dintre Dumnezeu si persoanele noastre. Si totusi, Dumnezeu a coborat infinit de mult, facandu-Se unul dintre noi. Cred ca asta vrea sa spuna Creanga, alegand furnici si albine: "uite atatica de mic facutu-S-a Domnul".
Harap Alb nu se deosebeste prin nicio trasatura eroica de voinicii care l-au precedat, dar care au fost rapusi pe lungul parcurs spre dobandirea fiicei imparatului (metafora a Gratiei Sfintitoare). Dimpotriva: dupa actul de curaj initial, in care, spre deosebire de fratii sai mai mari care au sters-o in fata Batranului Urs, il vedem pe praslea, care trebuie sa aiba varsta lui David, gata de a se angaja in lupta, descoperim un om cu multe frici, asa cum si noi avem. Ceea ce il deosebeste in mod fundamental pe Harap Alb de voinicii rapusi este sprijinul pe care il obtine de la aliati dintr-o alta lume. Avem, pe de o parte, prietenii sai cu trasaturi suficient de umane incat sa-i numim persoane, dar suficient de inumane incat sa-i numim extraterestri. Si atunci, ce pot fi altceva: Pasarila Hat Lungila, Gerila, Flamanzila etc decat metafore pentru ingeri ? Fiecare dintre ei, rasplatind cate o fapta buna facuta de eroul nostru ne-erou, intervine intr-un moment cheie si il ajuta sa mai faca un pas.
Iar, pe de alta parte, vedem ajutoare de cu totul alt ordin: furnicile si albinele. Furnicile il ajuta pe Harap Alb la o munca imposibila pentru un om singur: la (dis)cernerea nisipului de mac. Nisipul e chestia aia pe care nimic durabil nu se poate cladi. Bobul de mac este, pentru romani, ceea ce era bobul de mustar pentru evreii carora se adresa Domnul: cea mai mica samanta dintre cele cultivate, cea mai mica pe care o are un gradinar, in mod normal, in "colectia de toamna" din camara. Oricarui viitor preot i se spune, inca din seminar: "ceea ce se seamana la amvon, se culege in confesional". Acolo, in Sacramentul Spovezii, se separa nisipul de mac si se leaga in saci.
Albinele servesc la a deosebi fata de imparat de sosia ei, iluzia. Este ceea ce obtinem prin Euharistie: ochi spirituali pentru alegerea buna.
De ce furnicile si albinele sunt parabole pentru Sacramente, mai exact pentru spovada si impartasanie, ma intrebi ? Aminteste-ti de sensul originar al termenului de simbol. O jumatate de inel, de sigiliu (sau de bancnota, mai aproape de zilele noastre), care face sens impreuna cu cealalta jumatate. "Simbol vizibil cu efect in invizibil", iata definitia cea mai succinta a unui Sacrament. In ambele cazuri, al furnicilor si al albinelor, Harap Alb primeste un simbol: o aripioara. In ambele cazuri, consumand sacramentul (=arzand simbolul) obtine un efect altfel cu neputina de obtinut.
"Harap Alb" este un genial catehism pentru copii, nascut din pana unui preot si invatator. Acela care e autorul "Abecedarului" dupa care si eu am invatat. Un catehism de asemenea valoare ar merita mai bine folosit, prin dezvaluirea semnificatiilor basmului in cheie crestina.
Citat:
|
Al doilea, ce filosofie se ascunde in legile termodinamicii.
|
E suficient sa meditam putin asupra celebrei ecuatii: dE=L+dQ. Scris putin altfel, reiese ca dQ=dE-L. De aici, adevarata natura si semnificatie ca caldurii. Desi se masoara tot in jouli, ca si energia si lucrul mecanic, ne dam seama ca aceasta marime fizica, in fond insesizabila (fiindca e cu totul alceva decat temperatura) e de alta natura decat energia (si decat lucrul mecanic, care e energie in "ipostaza activa"). Astfel vazuta, caldura nu e energie, ci este contrariul ei: un cimitir al energiei. Ori de cate ori o energie se activeaza in travaliu, ceva din ea se pierde ireversibil: asta ne arata ecuatia fundamentala de mai sus. Ori de cate ori o piatra se rostogoleste de pe munte in prapastie, energia, initial exclusiv potentiala, a pietrei nu se regaseste in starea finala: ceva s-a pierdut, prin frecare, in mod ireversibil. Poate vom cugeta mai adanc la aceste lucruri, cu alta ocazie.