Hm! Eu ma cutremur la gandul ca Dumnezeu s-ar indura sa ne ajute pe noi, ca natiune, iar tu vii cu... salvarea lumii. Am impresia ca nici galaxia noastra nu sta pe roze. Dar ce zic eu galaxia... Intreg universul e intr-un haos!...
Inainte de orice, mie mi se pare ca, chiar daca ne rugam pentru intreaga lume, la modul general, asa cum fac buddistii sa zicem, bine-ar fi sa ne vedem mai intai de curatenia sufletelor noastre. Am mai deschis un topic undeva incercand sa va aflu parerea despre pacatul ca lucrare divina. Nu vad nici o miscare, deocamdata.
Noi toti, avem (sau ar trebui sa avem) pe constiinta un mare pacat national. Dar oare cui ii pasa? Cumva Biserica Ortodoxa Romana a facut ceva pentru ca pacatul crimei de ziua nasterii Mantuitorului, sa fie iertat? Daca un criminal merge sa se spovedeasca, i se da un canon pentru a-i constientiza cainta si smerenia. Noi nu prea realizam ca suntem pe acelasi diapazon cu diavolul. Iar cand spun "noi", ma refer la Biserica in primul rand.
Poate ca nenorocitii aia meritau sa moara pentru toate cate le facusera, dar cel mai bine ar fi fost sa fie lasati sa traiasca, si sa moara ca niste oameni normali, uitati de lume si de Dumnezeu, nu ca niste martiri! Am mai spus-o: uneori ni se intuneca judecata atat de rau incat suntem tentati sa ucidem in numele lui Dumnezeu!... De-aia o ducem prost. Pentru ca ni se pare ca am facut o treaba buna, cand de fapt am facut pacatul strigator la cer si nu ni-l asumam ca si pacat, ci ca o justitie a poporului. Care popor? E cineva de pe-aici care-ar fi fost atunci de-acord cu crima? E cineva de pe-aici, care a trait acele vremuri pe viu, si nu a primit vestea ca un shoc, nu i-a lasat un gust extrem de amar? Cu toate astea, conducatorii sunt ai nostri, iar noi ducem povara deciziilor lor. De ce? Ii stimam, ii respectam, ii votam, fac parte din lumea noastra si ii investim sa decida pentru noi.
Deocamdata sa ne gandim, deci la "oile noastre", ca pentru altii, are Dumnezeu grija!...