Citat:
În prealabil postat de VladCat
De fapt e vorba despre scrisoarea părintelui Matei Vulcănescu care mi-a părut o reacție autentic ortodoxă cum rar vezi în vremurile noastre de la coada vremii:
http://ortodoxiacatholica.wordpress....ma-monofizita/
citind scrisoarea am început să mă gândesc și la importanța conștiinței dogmatice, chestiune care mă preocupă de mai multă vreme, și mi-am amintit că citisem undeva la părintele Sofronie că viața duhovnicească și conștiința dogmatică nu pot fi tratate separat. Ca orice copil al veacului am dat repede search pe google la „saharov”+„conștiință dogmatică” și iaca ce am găsit:
http://laurentiudumitru.ro/blog/2008...ronie-saharov/ |
http://savatie.wordpress.com/2008/07...-si-dogmatism/
un text apartinand lui Savatie Bastovoi. Nu se axeaza pe importanta constiintei dogmatice ci mai degraba este un raspuns celor care vad dogmele ca pe o constrangere (cum e si cazul lui David Balfour, englezul caruia ii scrie parintele Sofronie in textul de pe blogul lui L.Dumitru). Gasesc ca abordarea aceluiasi subiect de catre doi parinți imbunatatiti ilustreaza, intr-un mod greu de surprins in cuvinte, atat unitatea trairii ortodoxe autentice („viata este una singura”), cat si diversitatea minunata a ipostasurilor. (prin ipostas intelegand ceea ce ce suntem noi indivizii meniti sa devenim). Evident nu e vorba de o ilustrare care sa se apropie de perfectiune caci nimeni nu e fara de pacat/neputinte pe pamant.