[neica_nimeni_altul]

Nu dorim sa repetam greselile pe care le-a facut teologia in trecut, atunci cand s-a bazat direct pe fizica. Suntem de acord ca fizico-teologia a lasat in aparenta, teologia oarecum impotmolita in lumea moderna, intelectuala. Dar si imunizarea completa a teologiei impotriva a ceea ce are loc in stiinta este fatala pentru integritatea sa intelectuala. Teologia nu poate sa il conceapa pe Dumnezeu decat in termenii unei anumite cosmologii. Iar astazi, teoria big bang, impreuna cu tot ceea ce implica relativitatea si fizica cuantica, referitor la lumea noastra, trebuie sa fie luate in consideratie, atunci cand teologii vorbesc despre relatia lui Dumnezeu cu lumea. Desi nu dorim sa ne bazam credinta despre creatie direct pe ideile stiintifice, atitudinea noastra rezervata nu inseamna ca, din punct de vedere teologic, cosmologia big bang nu are importanta.

Una din consecintele imediate ale teoriei big bang asupra teologiei este faptu! ca, cel putin, aceasta teorie ne forteaza sa luam din nou in consideratie, in cadrul gandirii noastre religioase, cosmosul. Pare poate ciudat ca facem o problema din acest fapt evident, dar e trist ca lumea naturala nu a reprezentat o preocupare importanta a teologiei moderne. Chiar daca credinta noastra subliniat raptul ca Dumnezeu este "Creatorul cerurilor si al pamantului'", viata si practica noastra religioasa par sa fi trecut sub tacere, in ultimul timp. aceasta invatatura. Teologia a fost atat de preocupata de intrebari referitoare la existenta umana, incai adesea a omis faptul ca existenta noastra e legata de un univers mult mai larg.

Acesta nu e un fapt deloc surprinzator, deoarece, in gandirea moderna, incepand cu Immanuel Kant(1724-1804), universul, ca obiect de interes teologic si filosofic, a devenit din ce in ce mai estompat. Kant considera ca universul ar exista numai ca un fel de constructie a gandirii umane. Era o notiune de fond si nu un set real si concret de lucruri finite, interconectate, in stare sa constituie obiectul studiului formal. Astfel in ultimele decenii, in special ca urmare a influentei lui Kant, universul a fost realmente pierdut pentru filosofie si teologie, ambele devenind subiective si antropocentrice, fiecare in felul sau. Trebuie, de asemenea, sa subliniem faptul ca abordarea contrastului s-a nascut si s-a hranit mai ales din ideile lui Kant,

Cu toate acestea, cum sustine, cu perspicacitate Stanley Jaki, cosmologia stiintifica recenta, care a inceput cu Einsiein a "redat universului acea respectabilitate intelectuala, care i-a fost negata de Kant". Putem sa studiem acum universul mai direct st sa nu il facem numai fundal al unor domenii, mai specifice, de cercetare. Prin urmare, noua cosmologie e importanta din punct de vedere teologic, pur si simplu datorita faptului ca aduce din nou in prim pian universul.

Universul, sugerat de teoria relativitatii generale a lui Ein-stein si de cosmologia big bang, nu mai e doar un fundal vag, pe care se desfasoara cautarile noastre stiintifice sau teologice, ci un set inchegat si limitat de lucruri, in ciuda imensitatii sate de necuprins. Nu e nici etern si nici necesar, ci este in mod radical finit. Dar, daca universul e finit, aceasta nu poate insemna decat ca, in ceea ce ne priveste, el este imprevizibil. Iar daca este imprevizibil, asta inseamna ca nu mai suntem obligati sa mergem dincolo de lumea propriu-zisa pentru a explica de ce exista ea. Sa dezvoltam putin aceasta idee.

A spune ca ceva este neprevazut inseamna ca nu exista nici o obligativitate ca acesta sa fi inceput sa existe - sau sa existe in felul sau dar ca ar fi existat daca materia ar fi fost eterna sau infinita. Acest univers particular, pare sa sugereze acum chiar stiinta, putea sa nu existe. Dar, din moment ce exista, se naste intrebarea legitima de ce exista, daca nu a fost constrans sa existe. Din momentul in care am pus aceasta intrebare, am adus deja stiinta intr-un contact strans cu teologia.

continuare ...