[mariamargareta]

201. Zeii Pucioşi – învinşi de "Aglaia , Euphrosyne şi Thalia" (II)


Liderii pucioşi sunt numiţi "teofori", iar cei ce sunt credincioşi în secta de la Pucioasa sunt fericiţi că văd în ei pe "Dumnezeu venit pe pământ" a doua oară. Dar mai fericiţi şi săraci cu duhul sunt cei care, deşi n-au văzut niciodată cam cum arată privirile îngheţate şi feţele schimonosite de ură ale celor doi "prooroci" pucioşi, se îndulcesc cu gândul că trebuie şi că e bine să creadă că ei sunt "Dumnezeu venit pe pământ" a doua oară, care vine El cu o nouă Scriptură care acum se împlineşte, cu un şi mai nou "Nou Testament", cu o "Evanghelie veşnică", şi care vor înlocui Evangheliile lor trecătoare (alea patru, primite de la oameni: de la nea' Mateiaş, nea' Marcu, nea' Lucică şi nea' Ion):

"Am stat cu cei purtători de Dumnezeu înaintea poporului Meu, şi mulţi din cei ce au fost cu această lucrare a Mea de cuvânt s-au lepădat de Mine şi nu au crezut în Mine prin lucrarea purtătorilor Mei, pusă de Mine în ei pentru poporul Meu în toată vremea Mea cea de azi, cincizeci de ani şi mai bine a cuvântului Meu cel de azi peste pământ. O, fericiţi sunt cei ce văd în purtătorii Mei pe Dumnezeu venit pe pământ şi îi primesc pe ei din partea Mea când Eu stau cu ei înaintea poporului Meu şi a neamurilor de pe pământ, care aud glasul Meu cel de azi, dar mai fericiţi sunt cei ce nu văd locul coborârii Mele şi pe purtătorii Mei şi cred ei în Scriptura care se împlineşte acum pe pământ pentru venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl la om cuvânt ca să-i dau omului Evanghelia cea veşnică, prin care Eu îl învăţ pe om veşnicia lui, răscumpărarea lui din păcat şi împărăţia Mea cu el pe pământ! Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

Duhul care se pretinde a fi al "necredinciosului" Toma se amestecă în vorbă, ca să susţină că "mari sunt rănile liderilor pucioşi şi rupte sunt inimioarele lor", şi că "pe nedrept poartă ei vina altora, care nu şi-o pot purta singuri":

"– O, Domnul meu [...] eu mărturisesc azi ranele şi inimioarele rupte de durere ale purtătorilor Tăi cei de azi şi le văd şi le ating şi le mângâi durerea şi o mărturisesc că ea este mare, dar durerea are putere în ei pentru răbdarea cea mare. O, greu mai e de ei, Mântuitorule rănit! Sunt supuşi încercărilor fel de fel, atacurilor toate câte vin de la cei slabi şi iubitori de sine şi ispititori şi nemulţumiţi şi slabi cu statura, căci omul nu ştie să iubească din cer, şi dă să iubească din el, şi mari sunt ranele lor şi rupte sunt inimioarele lor[...] O, dă-le lor, Doamne înviat, răbdarea sfinţilor Tăi şi toată vindecarea şi dă-le paza de toată primejdia rea, care bate spre sufletele, spre duhurile şi spre trupurile lor. Păzeşte-i pe ei de ispite, ţine-i de mânuţă, scutură-le hăinuţa împroşcată, căci toată necuviincioşia celor răzvrătiţi şi slabi cu credinţa şi cu iubirea ei o poartă pe feţele lor[...] Păzeşte-i Tu şi ajută-i Tu să poarte ei fără murmur vina pentru toţi cei ce nu şi-o pot purta, şi care îi încearcă pe ei în fel şi chip ca să-i slăbească, şi apoi să-i biruiască." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

Duhul necredincios "al lui Toma" se adresează apoi "poporului" pucios, atâta cât a mai rămas din el, îndemnându-l să se facă scut de apărare şi să-i acopere cu credinţă şi să strângă rândurile în jurul "mijlocitorilor" pucioşi cei atât de greu încercaţi de la cei care i-au părăsit cu nesocotinţă:

"Să ştii, poporule hrănit din cer, că toţi cei ce dau în ei cu nesocotinţă umplu faţa lui Dumnezeu de scuipături şi de palme, şi iată pe cine nu primeşti tu când ei sunt trimişii Lui pentru înviorarea Duhului Lui peste tot prin taberele poporului Său! O, dacă nu tot poporul de peste tot nu este împlinit de ajuns pentru această credinţă faţă de mijlocitorii dintre Dumnezeu şi ei, măcar să nu se grăbească pentru răutatea lor cei ce se smintesc, iar eu îţi doresc ţie măcar fericirea mea, a celui ce am văzut şi am crezut, iar celor întreg-credincioşi le doresc fericirea cea multă a celor ce până să vadă stau cuprinşi în darul credinţei celei născătoare de popor binecuvântat pentru Domnul, Cel ce vine acum pe pământ cuvânt. Amin." (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

Liderii pucioşi îşi alină singuri "ranele" primite de la "cei şovăielnici" care i-au trădat, suflând pe ele şi lingându-şi-le cu cuvinte meşteşugite de ei ca nişte anestezice care vin din cer de la Dumnezeul lor cel iubitor de liderii pucioşi teofori:

"Acum alin ranele cele proaspete ale Mele, purtate cu cei ce Mă poartă cu toată durerea Mea, căci am dureri mereu de la cei şovăielnici, care n-au putere să priceapă lucrarea Mea pe pământ pentru ei şi pentru mulţi, prin cei purtători de Dumnezeu şi care poartă sarcinile Stăpânului lor, şi pe El Îl poartă [...] Mă aşez cu alin pe inimioarele rupte de durere ale celor în care Eu cobor durerea Mea de la cei ce au durerea lor şi nu pe a Mea. Eu vă suflu pe rane, fiilor duruţi. " (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

Liderii pucioşi îşi trimit emisari cu "Cuvinte" de iertare pentru cei răzvrătiţi, şi de invitaţie la reconciliere şi de îmbiere la reîntoarcerea lor în "raiul" pucios, dar "trimişilor" li se închide uşa în nas:

"O, e mare încăpăţânarea celor nemulţumiţi, şi diavolul se foloseşte de ea şi aduce dureri, dar Eu îi spun furtunii: taci!, şi le spun şi celor răzvrătiţi aşa: O, ce să vă fac, tată, dacă ceva mai bun, mai ziditor şi mai frumos nu puteţi să faceţi? Mi-e milă, tată, de voi, şi Mi-e tare milă de cei care dau să slăbească şi ei prin voi. O, numai cei nemulţumiţi se răzvrătesc, dar nu-i frumos să fie nemulţumit cel ce vine şi se suie în bărcuţa Mea din pricina valurilor mării. Eu vă doresc înviere şi cuminţenie şi cuviincioşie, tată, căci Eu nu lucrez cu răzvrătire şi cu răutate, dar cei ce nu deschid trimişilor Mei la cei pe care Eu îi văd că nu umblă frumos, ce le pot face Eu mai mult acestora?" (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, datat 11-04-2010)

.